Ocna Mureș: Blestemul sării, blestemul pământului

de Claudiu Pădurean

|VEZI FILMUL|

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ocna Mureș este un oraș care se scufundă. Periodic, bucăți din oraș sunt înghițite de un lac subteran plin cu saramură, care scobește în măruntaiele pământului.

Nimeni nu poate să spună când și unde va avea loc următoarea prăbușire, iar oamenii trăiesc într-un provizorat durabil. Fiecare zi în care nu se întâmplă nimic rău este o zi câștigată. Ultima dintre prăbușiri a înghițit un depozit comercial și o casă. Sediul Administrației Financiare și o casă parohială, precum și un service auto, au pereții crăpați din cauza prăbușirii pământului din centrul orașului. În locul unde până acum se afla depozitul comercial a aparut un crater cu adâncimea de 16 metri. Primarul din Ocna Mureș, Augustin Drăguț, spune că, pentru a-l umple, va fi nevoie de 5.000 de camioane pline cu pământ. Valoarea pagubelor produse de această prăbușire a pământului se ridică la 176 de miliarde de lei vechi. Primarul Augustin Drăguț spune că oamenii s-au obișnuit să trăiască în pericol. El spune că ceea ce altora li se pare o catastrofă, pentru localnici este ceva normal.

Apa care dizolvă măruntaiele pământului

La rândul său, profesorul Vlad Codrea, de la Facultatea de Biologie – Geologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, afirmă că astfel de prăbușiri ale pământului vor continua. Și asta pentru că există apă în exces, dizolvă stratul de sare care a rămas în măruntaiele pământului de câteva milioane de ani, de când s-au evaporat ultimele rămășițe ale Mării Sarmatice de odinioară.

Oamenii din orașul ardelenesc spun că trăiesc cu teama în suflet, pentru că astfel de prăbușiri ale terenului au devenit ceva regulat. De exemplu, în locul clădirii fostului sanatoriu TBC acum se află un ochi de apă sărată.

Nimeni nu știe cum va arăta pe viitor Ocna Mureș. Și asta pentru că, de la deceniu la deceniu, fața orașului se schimbă. În urmă cu 30 de ani, în centrul orașului, mai exact în spatele școlii, erau bălți cu apă dulce, în care pescuiau copii. Apoi, ele au secat și pe locul lor a fost ridicat un magazin. Iar de câteva zile, acolo a apărut o baltă plină cu apă sărată în care zac bucăți de lemn și de metal. Pe strada care trecea prin apropiere au apărut crăpături atât de adânci, încât nimeni nu se mai încumetă să treacă nici măcar cu bicicleta. Drumul a fost închis cu niște bucăți de beton, iar polițiștii și jandarmii au înființat un post de supraveghere permanentă, sub copertina de plastic albastru al unei foste stații de autobuz, unde nu va mai opri niciodată vreo mașină. Peste lemnele și bucățile de fier din balta cenușie s-a așternut un strat de zăpadă. Singurele pete de culoare sunt două drapele, al României și al Uniunii Europene, care spânzură nerevosimil de un stâlp de beton aplecat într-o rână, prins între pământul aflat într-o prăbușire lentă și apa sărată.

Exploatare de 2.000 de ani

Sarea este pentru Ocna Mureș deopotrivă o binecuvântare și un blestem. Exploatarea sării datează de acum două milenii, de pe vremea romanilor. În Evul Mediu, bulgării de sare de la Ocna Mureș erau transportați cu plutele pe râul Mureș, în aval, până în Ungaria, iar de aici, ei ajungeau să aprovizioneze curțile regale din Budapesta și din Praga. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la Ocna Mureș a apărut o uzină care produce sodă. Ea a fost ridicată de baronii din familia Solvay, din Belgia. Pe acea vreme, orașul era unul dintre cele mai bogate din Europa, pentru că un simplu muncitor de la uzină primea un salariu de 2.500 de dolari, echivalentul actual al sumei de 7.500 de euro. Muncitorii mergeau doar în costum la fabrică și fiecare zi de muncă începea cu o rugăciune în capela fabricii.

Uzina avea două cluburi, unul pentru ingineri și altul pentru muncitori și maiștri, unde angajații se întâlneau să își petreacă într-un mod agreabil serile din timpul săptămânii. Sâmbăta și duminica, cele două autocare Mercedes ale fabricii îi transportau pe oameni la spectacole de Operă ori, pur și simplu, la cumpărături în Sibiu și în Cluj. Conducerea fabricii selecta muncitorii după o metodă îndelung testată. Ei cutreierau satele din jur și se opreau în fața celei mai mândre gospodării. Iscodeau, pe la preoții și pe la învățătorii din sat, dacă proprietarul gospodăriei era om de încredere. După ce verificau astfel calitatea gospodarului, îi propuneau acestuia să meargă să lucreze în uzină.Cel mai adesea, la început, oamenii refuzau, dar se răzgândeau când aflau care era salariul pe care urmau să îl primească.

Prosperitatea orașului a apus după instalarea comunismului și după naționalizarea fabricii. Acum 40 de ani, galeriile subterane de sare au fost inundate de apă, iar lacul sărat din subteran a început să înghită orașul bucată cu bucată. La sfârșitul anuilor 1970, au dispărut două străzi deodată. În locul străzilor din centrul vechi se află acum un lac cu apă tulbure, în care se mai înalță doar scheletele sondelor metalice care odinioară extrăgeau sarea. De fapt, scheletele metalice îi însoțesc obsedant, din orice unghi al orașului, pe cei care trec prin Ocna Mureș. Și tot în acest oraș erau odinioară băi sărate vestite în toată Europa centrală. Acum, ele sunt în paragină, iar clădirile cu ștaif, construite pentru nobilime și pentru burghezii bogați din timpul Imperiului Austro-Ungar ori din cel al Regatului Român au lăsat locul unui hotel în care hidoșenia se împletește cu prostul-gust.

Mărire și decădere

Un exemplu legat de mărirea și decăderea localității este povestea stadionului din Ocna Mureș. Acesta a fost ridicat de baronii Solvay pentru muncitorii din uzina care prelucrează sarea. A fost primul stadion din România dotat cu nocturnă, iar în perioada interbelică, aici era baza de pregătire a echipei naționale de fotbal.

Pe atunci, mulți dintre jucătorii primei reprezentative proveneau din echipa Soda Ocna Mureș, care acum se zbate în mocirla Ligii a IV-a din județul Alba. Stadionul mai păstrează vechile reflectoare belgiene. Însă instalația de nocturnă nu a mai fost aprinsă de un deceniu, pentru că autoritățile locale nu mai au bani nici măcar pentru a plăti factura de electricitate.

GALERIE FOTO: Ocna Mureș, decembrie 2010 (fotografii de Claudiu Pădurean)