Salina Cacica – o binecuvântare pentru localnici şi pentru zonă

de Mihaela Buculei

|VEZI FOTOGRAFIILE|

Zi de ianuarie, cu ceaţă…  Mă îndrept spre Cacica, o „comună a sării şi  a culturilor europene”. A sării, pentru că aici se exploatează sarea şi a culturilor europene, pentru că aici trăiesc mai multe etnii iar fiecare încearcă să-şi pună în evidenţă valorile culturale. Comuna Cacica este situată în centrul judeţului Suceava, în zona de podiş şi a dealurilor subcarpatice, la intersecţia drumului naţional DN 2 E Păltinoasa – Solca şi DJ178A Cacica – Todireşti –Suceava, la o distanţă de 40 km de municipiul Suceava şi la 12 km de oraşul Solca.

AUDIO: reportajul Mihaelei Buculei difuzat în emisiunea “Matinal” de joi, 20 ianuarie

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Încă de la intrarea în comună, localnicii cu care stai de vorbă, te întâmpină cu ospitalitate şi ţin să-ţi spună cu mândrie că lucrează, sau că au lucrat cândva în mină. Pentru oamenii din Cacica, salina este considerată o binecuvântare. Am făcut un popas la primăria din localitate unde am stat de vorbă cu autorităţile locale despre ceea ce reprezintă Salina de la Cacica pentru comunitate, din punct de vedere economic. Printre altele aveam să aflu că viceprimarul comunei, Nicolae Sava, a lucrat şi el cândva în mină. Aveam de-a face cu un specialist aşadar. M-am deplasat apoi la  secţia Preparaţie situată în Pîrteştii de Jos, ( localitate componentă  a comunei Cacica), pentru a afla istoricul exploatării sării la Cacica. Aici am stat de vorbă cu directorul Salinei, ing. Corneliu Zup, care în cîteva fraze bine închegate mi-a dat de înţeles că la Cacica exploatarea sării se face de peste 200 de ani, că la începutul exploatării au fost aduşi specialişti din Polonia şi că împreună cu localnicii s-a reuşit deschiderea unei exploatări unice în ţară, pentru modul de extracţie, dar şi pentru puritatea sării obţinute. Odată cu descoperirea, în 1791, a zăcământului de sare, s-a conturat perspectiva intensificării exploatării sării, în primul rând sub forma sa solidă. A început apoi exploatarea propriu – zisă a sării geme de la Cacica, după care, s-a trecut la extinderea amenajărilor şi instalaţiilor în scopul obţinerii sării în stare brută şi recristalizată prin fierberea saramurii. Cu timpul, Cacica s-a dezvoltat demografic şi economic. Activităţile de profil industrial legate de salină au dus la dezvoltarea localităţii, unde trăiesc în armonie mai multe etnnii (români, polonezi, ucraineni).

Tot de la Corneliu Zup, am aflat că exploatarea sării, nu prezintă un risc pentru mediu şi nici  pentru populaţie, deoarece procedeul folosit la extragere este prin dizolvare, prin  sonde individuale. Aşadar nu s-au creat goluri mari în subteran. Totuşi, spune directorul salinei, zona este supravegheată prin măsurători topografice care se efectuează la suprafaţă şi în subteran şi totodată este controlată stabilitatea lucrărilor miniere.

AUDIO: reportajul Mihaelei Buculei difuzat în emisiunea “România, împreună” de joi, 20 ianuarie

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Am mers apoi împreună cu domnia sa pentru a vedea cele două orizonturi deschise pentru vizitare, care atrag anual un număr mare de turişti.          Am aflat că în anul 2009, Salina Cacica a fost vizitată de peste 70.000 de oameni din ţară dar şi din străinătate. Am coborît apoi în mină, pentru a vedea ceea ce oferă subteranul, vizitatorului. Nu am simţit o diferenţă prea mare între temperatura de afară şi temperatura din mină. În salină erau 10 grade Celsius iar afară vreo 12. Coborînd scările, împreună cu  ghidul,( însuşi directorul salinei), acesta a început să povestească,  “Salina Cacica a fost deschisă în anul 1791 şi este  unicat prin faptul că galeriile sale sunt săpate manual, făra utilaje. Singura cale de acces sunt treptele de lemn”…

Încă de la intrarea în salină, coborînd primele scări din lemn, am observat o cruce pe care este  răstignit Mîntuitorului, care mult timp a stat îngropată în pământ, pe vremea comuniştilor, dar care din lemn fiind, s-a păstrat foarte bine, iar acum străjuieşte intrarea în salină.

La capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adâncime am ajuns la  Capela romano-catolică, Sf. Varvara. Am aflat tot de la Corneliu Zup, că această capelă a fost construită în anul 1806 la initiaţiva preotului polon Jakub Bogdanowicz care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga înainte şi după terminarea lucrului, în acea vreme neexistând o alta biserică în localitate.  Capela are altar, icoane, candelabru, amvon si balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă. Mai jos, la adâncimea de 35 metri, unde se desfăşoară Orizontul I, este capela ortodoxă, aici galeria săpată în sare este mult mai largă iar în partea dreaptă a capelei se află Icoana Sf. Daniil Sihastrul.

Apoi am ajuns la Lacul Sărat – un lac artificial săpat manual de mineri la o adâncime de 35 metri, pe pereţii căruia se găsesc cristale de sare. Lacul este ingrădit cu balustradă şi iluminat de reflectoare. Cu ani în urmă tinerii care doreau să-şi anunţe căsătoria, veneau şi se plimbau pe acest lac cu ajutorul unei plute.

Tot aici, la  adâncimea de 37 metri, am găsit Sala de dans denumita “Sala Ing. Agripa Popescu” (după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statulu)i. Este o sală de  dimensiuni relativ mari: 24x12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane săpate in sare. Aici se organizau baluri, întâlniri festive, spectacole, reprezentînd la acea vreme singurul şi  primul loc de distracţie din zonă.

Coborînd la 75 de metri adâncime (sub nivelul Mării Baltice, ca punct de referinţă), se află sala de sport, unde în fiecare an vine şi se antrenează echipa naţională de badminton. Locul este benefic mai ales pentru sănătatea sportivilor. Dincolo de această zonă, acum se lucrează la amenajarea a încă două săli ce vor fi deschise pentru vizitare, iar ca o noutate, în una din aceste săli vor fi aduşi bolnavi ce urmează a fi trataţi în salină. După toate aceste minuni subterane, te întorci încet spre suprafaţă, spun încet, pentru a nu depune efort prea mare, având în vedere că sunt de urcat cîteva sute de scări, pînă la suprafaţă.  Tocmai din acest motiv, un proiect de viitor pe care-l are în vizor conducerea salinei, ar fi acela al  montării unui lift mai ales spentru persoanele vârstnice şi cu probleme de sănătate.

Ieşind la suprafaţă, la ieşirea din mină, de cealaltă parte a drumului se ridică în faţa vizitatorului, Sanctuarul Marian de la Cacica, un loc care adună anual zeci de mii de pelerini. Un moment deosebit în viaţa întregii comunităţi din Cacica îl reprezintă ziua de 15 august (Sfânta Maria), când localitatea devine unicul loc de pelerinaj catolic din Moldova. Mi-am luat la revedere de la cel ce timp de câteva ore a avut răbdarea şi amabilitatea să-mi vorbească despre Salina Cacica, apoi am plecat  din locul acela binecuvântat de Dumnezeu, cu  gândul  că din ceea ce am văzut şi am aflat despre Cacica să împărtăşesc şi altora, în primul rând celor care vor accesa acest site. Am ajuns la concluzia că  Salina Cacica reprezintă  o binecuvântare pentru localnici şi pentru zonă, iar locul respectiv  este  într-adevăr unul “al sării şi al culturilor europene”.

AUDIO: reportajul Mihaelei Buculei difuzat în emisiunea “Obiectiv, România” de joi, 20 ianuarie

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.