Un reportaj de Cristina Moise şi Roxana Dumitrescu, cu sprijinul GREENTECH

Audio clip: Adobe Flash Player (cel putin versiunea 9) este necesara pentru a asculta acest fisier. Descarca cea mai noua versiune aici. De asemenea, trebuie ca JavaScript sa fie functional in acest browser.

VEZI FOTOGRAFIILE

…şi citeşte-l în Jurnalul Naţional, pentru că reporterii noştri sunt cel puţin la fel de buni ca ai lor, iar Cristina Moise chiar semnează reportajul despre roşia de Buzău, care deschide numărul de astăzi al ziarului !

21 iulie- Glodeanu Siliştea

Plecăm cu soarele în spate pentru a ne face o părere de ansamblu asupra Buzăului legumicol. Odata ajunse la locul faptei gasim autoritati care fie nu au habar de realitatea din camp, fie trăiesc din amintirile trecutului si au certitudinea că rosia de Buzau are incă gustul acela unic pe care nu-l poti descrie decat dacă muşti din ea si o roteşti în gură ca pe un vin adus la degustare.

La Oficiul pentru Consultanţă Agricolă, am găsit un pasionat de legumicultură, asa cum se descrie insusi domnul Adrian Iorga, director. De fapt era de vorbe pasionat. Pentru că in cuvintele sale, legumicultorii buzoieni sunt niste prinţi frumoşi care fac numai lucruri minunate. Spre exemplu cursuri. Sunt vreo 200 numai pe Glodeanu Sărat. Legumicultori cu diplomă. E mandria principală a Oficiului. Tot Iorga îi ajută pe oamenii aceştia să se asocieze, de fapt le inoculează ideea că doar prin asociere vor face fată cerinţelor europene.

Un etaj mai jos, ing. Alexandru Nartea, şef serviciu în DADR închide ochii şi simte diferenţa între o rosie made in Turcia şi o alta provenită din grădinile sârbilor de pe malul Buzăului. Numai că Buzăul se mai mandreşte doar cu câteva bazine ce-si păstreaza tradiţia asta : Buzău, Mărăcineni-Săpoca, Lipia-Merei, Glodeanu Sărat şi Cândesti. Săgeata-Vadu Paşii nu mai există. De la domnul Nartea, om cu 42 de ani de vechime în agricultură, aflăm că rosia, ceapa şi varza sunt mândriile judeţului Buzău, numai bune de aşezat pe cartea de vizită a zonei.

E trecut bine de primele ore ale dimineţii. Legumicultorii buzoieni au ieşit deja din brazda cu ceapă şi au adus marfă de vânzare in piata en-gros de la Căldaruşanca – zonă predispusă accidentelor rutiere soldate în 90 la sută dintre cazuri cu cel puţin un mort. Asta pentru că piaţa se afla la o răscruce a DN 2E85 Buzău-Urziceni.  Din ceea ce ne-au povestit jumătate de ceas mai târziu legumicultorii, este cautată de samsarii din toata tara, dar şi de deţinătorii de magazine sau tarabe prin pieţele mari ale Capitalei, Aradului, Timişoarei, Neamţului, Giurgiului, Sibiului ori mai cine  ştie ce judeţ al României. Toţi bat calea Buzăului pentru a cumpăra legume de calitate.

Am gasit şi noi aşa legume. Dar am întampinat şi un soare ce nu s-a lăsat pâna ce nu ne-a oferit într-o prima zi a săptamanii, luni, 21 iulie, vreo 33 de grade C.

Producatorii veniţi cu saci de castraveţi, ardei usturat şi lăzi cu roşii ori stive de pepeni ne-au oferit altceva : încă de la intrarea în spaţiul deschis al pieţii din Căldaruşanca ne-au întâmpinat cu priviri introspective : ce caută ăstia aici ?

Şi au aflat. Pe ei. Ne-au arătat palmele brăzdate de coada sapei si faţa arsă de soarele torid al verii. 99 la sută dintre ei chiar sunt adevaraţii producători de legume din zona Glodeanu Sărat- Glodeanu Siliştea-Pitulicea. Sunt cei mai mari producatori de roşii şi castraveţi în sistem acoperit – solarii.

Pentru câţiva dintre ei, munca asta a adus bani de au mai şi rămas prin conturi bancare sau au fost investiti in case după care ramai cu capul întors minute în şir. Pentru majoritatea insa nu a adus decat chin : muncă grea, la sapă, la cultivat legume, zile în şir pierdute în piata en-gros şi gandul că la anul, daca nu scot bani suficienţi în 2008, s-ar putea lăsa de meseria asta. Dar ce să facă altceva… pentru că nu ştiu altceva ?! Asta se invaţă în casă, de la bunică la fiică, nepoată şi strănepoată. De cateva sute de ani.

Şi mai au ei, producatorii din Glodeanu, două mari ofuri: nu se pot asocia pentru că nu mai au incredere şi le-ar trebui un depozit en-gros unde să-si ştie marfa în siguranţă.

Asta Încearcă acum. Dar deja se vad plimbaţi pe la diferite birouri ministeriale cu angajati plictisiţi de ridicat zeci de milioane de lei vechi salariu nemeritat.

Se spune că întotdeanua cel care întoarce cel mai bine vorbele este alesul unui neam. Neamul ăsta de legumiculori de la Glodeanu  îl are pe nea Platică. Sau dom’ Primar cum i-au zis ad-hoc pieţarii. Cu el am mers din expozant în expozant. Când a fost vorba de cumpărători, dom’ Primar s-a dat la o parte. Era pe-acolo un arădean, vestit că a stat prin închisoare. El impune preţul. Dar legumicultorii acceptă pentru că nu vor să li se strice roşiile.

În solariile lui Preda din Pitulicea nu ai timp să numeri rândurile cu roşii. Cu acte de muncă la o firmă de construcţii din Buzau, legumicultorul acesta munceşte cu oameni platiţi cu 30 de lei pe zi, plus mâncare, băutură si ţigări, dupa caz. Pe 21 iulie, domnul Preda avea vreo 8 rânduri a câte 3 cutii de roşii. Adică peste 300 de kg. Două bătrane le stergeau de noroi pentru că urmau să le vandă în funcţie de calitate : roşii care-ţi iau ochiul – medii, mici sau de bulion.

Indignarea lui Preda : de ce nu au un depozit en-gros, că ar veni cumparatorii oricum, pentru că zona e deja cunoscută la nivel naţional ?!

La ieşirea din Pitulicea, patru oameni au prins o pată de umbră. Şi-au întins prosoapele pe care işi şterg de obicei transpiraţia şi se odihnesc cu capul pe coada sapei. Urmeaza praşila la ceapa de apă, ne spune proprietarul a doua solarii si a catorva sute de metri de câmp deschis. El a facut bani. Asta pentru ca fiul merge cu marfa la Constanţa. Tot fiul urmează sa termine de pus bazele asociaţiei legumicultorilor din zonă si a depozitului de legume pe care şi-l doresc cu toţii. Sunt cateva mii de legumicultori.

Imposibil să nu mergem şi la nea Platică – dom’ Primar – acasă. Neaşteptat de ospitalier, omul le cere soţiei şi fiicei să ne omenească : mâncarea la mijloc de zi nu strică. Chiar nu a stricat, pentru ca nu văzusem pana la ora 3, cand am ajuns la nea Platică, vreun fel de mâncare. Dincolo de masa pe care a asezat roşii, ardei si castraveţi, nea Platică avea conopidă, varză şi desigur solarii. Cu castraveţi, mai ales.

Plecăm din Glodeanu Sărat cu o satisfacţie : printre legumicultorii aceştia nu sunt decat vreo doi paraţi, adica samsari. Restul se roaga să vandă sacii cu castraveţi ca sa trăiască.

22 iulie

Ne luăm inima in dinţi şi intrăm în câmp. Dis-de-dimineată, pentru că altfel îi pierdem pe legumicultorii din satul Matesti, comuna Săpoca. Ei nu muncesc decat de pe la 5 pană pe la 11, maxim 12. Revin în câmp după ora 17 şi acolo îi prinde miezul nopţii. Pană la rândurile cu ceapă şi ardei, facem popas în biroul noului primar din comuna Sapoca, Iulian Manea. Tot pentru intregirea tabloului acestei ocupaţii. Ne spune că doar vreo o suta de familii  mai produc legume la Matesti. Oamenii au abandonat ocupaţia pentru că au întâmpinat problema apei de irigat. Pană în toamna lui 2007, timp de vreo caţiva ani, apă pe canalul de irigaţii nu a fost. Canalul a fost rupt de inundaţii.

Pare bine intenţionat primarul acesta. Vrea să le ofere cultivatorilor de legume siguranţa apei de irigat pe canal. Asta poate pentru că şi el a mers la vânzare cu legume. Sau poate pentru că asta trebuie sa fie poziţia unui primar. Pe câmp găsim tot felul de legume. E raiul lor. Dar găsim si soluţii. Nu ca la Pitulicea. La prima  oprire, în fata ochilor se intind trei solarii imense ale unui tânar care de doi ani incearcă să se impună cu roşii de calitate. Anul acesta a schimbat soiul şi se arată mândru de recoltă. El face si diferenţa între camp şi solarii : in spaţiu protejat recolta e aparată, mai sigura. În camp, e la mâna Domnului.

Mai departe, printre rândurile cu ardei şi vinete, se zăresc alţi legumicultori din Matesti. Pare un scenariu prost ceea ce spune fiecare : nu sunt siguri pe apa de irigat, nu au piată de desfacere si nu le este promovată activitatea.


Primarul promite : în luna septembrie, mai exact pe 28 septembrie, comuna Săpoca va găzdui prima paradă a legumicultorilor producători. Un regal al roşiilor şi ardeilor cum nu a mai existat pe această vale. Să fie ! Primit, ar spune oamenii care au făcut din această ocupaţie un mod de a trăi.

Domnul Buga, asta pentru că nu poţi sa îi spui unui fost jurist al Prefecturii, nea, dă şi el cu sapa, aproape cot la cot cu soţia, o adevărată pasionată de cultivarea legumelor. La ei, la Măteşti, roşiile au carte de identitate şi ar putea fi oricând exportate.

Export ar putea face şi cercetătorii de la Staţiunea Legumicolă Buzău – 50 de ani de cercetare şi peste 20 de soiuri impuse deja în piaţă. Florica Ghoerghe, secretar ştiinţific, ia în mână cele mai frumoase roşii Siriana. Mari, strălucitoare şi dulci. Aşa cum ni le-a descris dl. Nartea de la Agrcultură. E o poveste de dragoste fiecare creaţie a acestor cercetători. Dragoste pentru calitate. Acum fiorul le-a fost tăiat, căci marii vânători de pământuri intravilane urbane au luat in jur de 500 de ha până au ramas vreo 60 Staţiunii. Şi la astea se uită cu jind. Staţiunea era de fapt firul roşu al legumiculturii buzoiene. Şi ar mai vrea să fie.

La fel şi pe malul Buzăului. Acolo producţia de legume este şi mai mare. Numai că 30 % dintre grădinile celebrilor sârbi, ( nişte bulgari de fapt, care s-au dat drept sârbi de teama conaţionalilor lor în urmă cu vreo 3-400 de ani şi au cultivat legume în oraşul Buzău şi vreo 40 de km în jurul lui) nu mai sunt folosite pentru culturi de legume. Acolo, acum sunt case impozante sau terenuri lăsate pârloagă.

S-ar putea însă să se răzgândească. Argumentul, tânărul Şerdin Nicolae ară cu plugul şi cu calul răzorul cu cartofi pentru a face loc verzei de toamnă, celebra de Buzău.

Ploaia rapidă de vară ne-a luat la zor. Aşa că am plecat din câmp, deşi oamenii se adunaseră pe la gard dornici să spună că primarul Buzăului, deşi la o aruncătură de băţ de ei, nu a călcat in cei 12 ani de primărie pământul lor, al sârbilor să le dea măcar bineţe.

23 iulie

Tragem concluziile. Şi dacă am avea reuzultate pozitive, am trage la raspundere si autorităţile. Aşa că la Victor Mocanu în birou, adică la preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, roşia de Buzău ni se dezvăluie ca o cenuşăreasă la ea acasa si vedeta in lume. Ce fac autoritatile pentru a face ca rosia aceasta sa fie vedeta si la ea acasa ? Mocanu a promis sprijin in promovare. Spune el ca va incepe cu promovarea paradei legumicultorilor din Matesti si ca va incerca sa sensibilizeze autoritatile prietene sa puna umarul la iesirea in lume a legumelor de Buzau. Altfel, riscam sa le cumparam de pe la bulgari ori olandezi dupa ce sunt culese si impachetate in gradinile legumicultorilor din Buzau.

Poate se gasesc in final mai multe urechi care sa auda !!! Asta e ideea, pana la urma.