Un reportaj de Mario Balint şi Ilie Pintea, cu sprijinul GREENTECH

Audio clip: Adobe Flash Player (cel putin versiunea 9) este necesara pentru a asculta acest fisier. Descarca cea mai noua versiune aici. De asemenea, trebuie ca JavaScript sa fie functional in acest browser.

VEZI FOTOGRAFIILE

VEZI FILMUL

JURNAL DE THE BULENI BY ECHIPA ALFA

Ziua 1

1_echipa_sitePlecarea de acasa e grea. Din nou. Din nou aceleaşi discuţii despre ridicarea statuii, sau împăierea reporterilor speciali, în holul de pe Berthelot. Să mulţumesc, din start, lui Paul Petrica, proprietarul PETRIMEX, pentru curajul de a ne da pe mînă un Kangoo! Plecăm din Petroşani cu barometrul ambianţei la „timp NF”, adică nefavorabil. Sudul deşertificabil al Doljului mă inspiră. Abia aştept să trec prin Sadova Vacanţei Mari. Minunea se petrece. Exact ca în parodie. Oamenii stau înşiraţi ca ciorile pe sîrmă pe banca din faţa birtului cu cîte o sticlă de bere în mînă. Arşiţa dogoreşte prea tare, iar sapa electrică şi becul cu lumină neagră s-au inventat la Şuşca, mult mai departe. Ajungem la Bechet şi ne refugiem în port. Acolo încep să depăn amintiri despre expediţia din 2003 cînd am plecat cu o plută din lemn, model 1700 toamna, pe Dunăre, da la Baziaş la Sulina, 1050 de km făcuţi în 22 de zile, cu brevet de la Căpitănia Portului Sulina! Intrăm în direct la Obiectiv România. Ilie vorbeşte acasă şi plecăm să căutăm un hotel.

Stabilimentul trona pe şoseaua principală, vis a vis de primărie. O dărăpănătură ce avea la parter o locantă îmbîcsită de fum de ţigară şi bere acră! Proprietarul, gras şi slinos, ne invită să vedem camerele. Aşternut curat, dar atît! Este locul în care şobolanii joacă şah din plictiseală. Locul în care ai vrea să te ascunzi de lume, după o beţie cumplită în care creierii se întind ca guma arabică, capul te doare, coastele stau să pocnească de icnetele borîturii sub pat, iar sentimentul acela cumplit, de vinovăţie se mai estompează doar atunci cînd zîmbeşti cu coji de roşii şi salam printre dinţi, de derapajele pe care şobolul le face alunecînd crăcănat pe borîtura de pe podelele flegmate îndelung. Fără prize, cu becul atîrnînd deasupra capului, cu respiraţia tăiată de mirosul greu de pişat de la căcătoarea locantei, unde noi ar fi trebuit să ne spălăm pe dinţi dimineaţă. Slinosul negociază cu noi un preţ pentru echipă, unul pentru Rely! La cum arată locul, greu mi-ar fi, chiar şi mie care am văzut şi lucruri mai rele, să nu mă umplu de bube în cîteva minute! Ne scuzăm că mergem în oraş şi revenim în cîteva minute, după publicitate!

Renaultul prinde 100 km/oră pe 1,5 metri. Nici nu ştiu cît de repede am ajuns la Dăbuleni. Era ora 18! Luni! Ilie căuta pantaloni scurţi din 50 în 50 de metri. Dăm de Narcis, proprietarul discotecii, un tip super care ne duce la primar. Primarul, la Primărie. De 4 mandate! Tragem sforile, aranjăm ziua de marţi şi ne cazăm la internatul fostului liceu agricol. Cameră de Hilton în comparaţie cu păduchelniţa de la Bechet! Berea se răceşte greu şi se bea caldă! Fără smîntînă!

Mda…după descrierea atât de literară făcută de Mario, io ce să mai zic despre coteţul poreclit hotel în care personajul care se dădea patron ne invita să petrecem noaptea…rău, tată, rău şi urât şi jegos ! Ce m-a surprins e faptul că pe malul Dunării – Bechetul e unul din porturile de care auzeaţi la buletinul hidrologic de pe RRA – într-o zonă superbă, cum ar veni, nu face nimeni un camping măcar, că or mai fi nebuni care nu vin în interes de serviciu p-aici, ca noi doi, ci la un peşte, o plajă, o chestie de-i zice concediu. În sfârşit, poate că n-au ştiut să acceseze munţii de euroi nerambursabili, drept pentru care am dormit noi la internatul de liceu agricol, ăl mai clasa-ntâi după stabilimentul de la Bechet.

Acuma, altă treabă cu moţ : zice Narcis băieţi o cafea, o pizza, ceva ? Noi : nu, Narcise, dă-ne telefonul primarului.El : aaa, păi hai la primărie ! Noi : Mă băiatule, e ora optîşpe, dă număru’ ăla ! El insistă : hai mă că-l găsim la primărie, e de patru mandate acoloşa !

Şi ce să vezi, dragă cititorule, omul ăsta care-i primar şedea la taclale în faţa primăriei cu vo doi cetăţeni întorşi de la câmp.E clar, zic, s-a certat cu nevasta şi n-are chef să meargă acasă ! Până la urmă ne-am lămurit că tipului chiar îi place să fie primar, şi cum pepenii nu trebuie păziţi, că nu-i fură nici dracu, păzeşte primăria zi de vară până-n seară

Aaa, să nu uit : măi oameni buni care aveţi magazine şi gostaturi, ce dracu nu aduceţi pantaloni scurţi, măi, că mă coceam la foc mic în blugi !

Marţi. Ziua a 2-a

Ilie tot nu are pantaloni scurţi. Chiar şi aşa, acceptă o nouă zi de muncă. Primarul, la Primărie! De 4 mandate! Înregistrăm şi pornim spre dunele de nisip şi producătorii de lubeniţă, însoţiţi de viceprimar. Experienţa e deosebită. Plecăm din cîmp cu un portbagaj plin. Dăbulănenii vînd, la bursa din localitate, în plin sezon, 1000 de tone pe zi. Pornim, pe la prînz spre Slobozia, prin Olteniţa şi Călăraşi. Numai ce ajungem pe şoseaua paralelă cu Dunărea că o viespe mă loveşte în urechea stîngă prin geamul deschis. Am crezut că a dat cineva cu piatra. În cîteva secunde mă muşcă de spate. Frînez. Noroc că, miop fiind, nu gonesc pe şosele ca Kovalainen! Omor vietatea cu sînge rece. Prima dată e cel mai greu, apoi, astfel de gesturi vin de la sine. Ce viaţă… adrenalină, violenţă… TVMovie… Ne oprim la Călăraşi pentru aprovizionare, ştampile şi… pantaloni scurţi. Seara, pe la toate buticurile, minţile sînt încinse. „Nu punem ştampile la oricine”! Rely ştie? Mă tem că nu şi iar ne lasă sportivi din proiectul ăsta! Un om normal ne pune ştampilă de Călăraşi şi ne previne că la Slobozia s-ar putea să nu găsim cazare. Nici la Călăraşi! Încep să transpir ca slinosul de la Bechet! Această deplasare, 2 în 1 ne cam pune la încercare.

În centrul Sloboziei, hotelul e civilizat. Ne deparazităm şi adormim rapid.

Dacă vă număraţi printre cititorii noştri fideli, vă aduceţi aminte că în drum spre Deltă mă apucase durerea de umăr – bine că nu mă durea în cot – drept pentru care Mario m-a oblojit cum o ştiut mai bine. No, la drumul ăsta o păţit-o el săracul, şi viespea aia, atrasă de miros pătrunzător de pepeni dulci, s-a înfipt în spatele lui, după ce a încercat o lovitură directă în ureche. A fost o muscă kamikadze, pe care să ştiţi că Mario a ucis-o în legitimă apărare.

Cât despre portbagajul plin de pepeni, asta e tot o exagerare de-a lui Mario, că erau numa’ vo’ zece, din care ăi galbini apucaseră se se spargă aşa că puţea nenică a maşină de olteni – fără supărare ! – de ne ţineam numa’ cu geamurile deschise. Şi fără pantaloni scurţi !

Ziua a 3-a. AGATÎRŞI ŞI AGARICI

Pornim de dimineată spre magazine. Găsim ceea ce căutam: pantaloni scurţi şi casete video. La prînz ne întîlnim cu echipa beton de la Jurnalul Naţional cu care vom combate în tandem în fiecare zi de miercuri. Cu Marin Raica mai lucrasem şi la proiectul Roşia Montană. Un fotoreporter senzaţional! Învăţăm şi un cuvînt nou: agatîrşul! Aflăm că e de bine, spre deosebire de agarici, care e de naşpa! JN vine, mănîncă şi pleacă. Noi rămînem să montăm The Buleniul! Seara ne spală pe picioare în bere la cîrciuma din colţ.

Se cuvine o precizare : chestia cu Jurnalul Naţional ar trebui să fie un parteneriat, la care însă mai e ceva de lucru.Dacă aţi citit cumva reportajul din JN, în două episoade, despre Dăbuleni – mi-e lene să mai pun linkul – aţi putea crede că ne-am luat după colegii noştri. Nimic mai fals ! După cum ne zicea Şefu’, ei ar fi trebuit să menţioneze parteneriatul nostru în ziar, plus un text al echipei Alfa, iar noi ar fi trebuit să-i pomenim la radio, însă ceva n-a mers cum trebuie de data asta. Oricum, băieţii şi fetele de la JN sunt foarte de-ai noştri, şi o să-i rugăm să vă zică şi ei vreo două în jurnalul expediţiei făcute împreună.

Poate avem noroc de promovare cum se cade la reportajul cu Bărăganul. Ah, ce reportaj ! Abia aştept să vă povestesc săptămâna viitoare despre falia în timp prin care am păşit la Hagieni, despre nişte tineri cam trecuţi şi despre un călugăr foarte ospitalier.

Până atunci, o veste bună : la Slobozia am găsit pantaloni scurţi. Albi. M-am şi pozat cu ei, dacă vreţi să ştiţi !