Drumul apelor minerale

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Cristina Moise și Oana Negrea

Covasna – un judeţ în formă de inimă, în inima ţării. Despre această zonă se spune  că este atât de bogată în ape minerale, încât este de ajuns să bagi degetul în pământ pentru ca apa să ţâşnească

Dacă nu ar fi avut  apele minerale, judeţul Covasna ar fi fost celebru  prin cele peste  200 de castele şi conace existente aici sau datorită celor 13 fabrici de confecţii care produc anual peste 5 milioane de perechi de pantaloni.

Poate ar fi fost celebru datorită vânatului, temperaturilor  de minus 30 de grade Celsius care se înregistrează în fiecare iarnă la Întorsura Buzăului sau datorită oamenilor care s-au născut aici, printre care se numără Korosi Csoma Sandor, creatorul primului dicţionar englez-tibetan sau  fosta gimnastă Ecaterina Szabo, multiplă campioană olimpică.

Dar, judeţul Covasna   este cunoscut, înainte de toate, pentru apele sale minerale. Acesta e locul spre care mă îndreptam  cu o nouă misiune…

O pedeapsă ca o binecuvântare…

Nici nu s-a ridicat noaptea ca Buzaul meu a ramas in urma, serpuind pe DN 10. Cu pasi mici, adica tot cu batrana mea Dacie, am luat calea Covasnei km cu km pana am dat pe la Gura Siriului de bruma.

Brrr! E totusi 22 aprilie! In Buzaul meu a inflorit si marul si ciresul, iar in partea asta spre Intorsura e inca bruma, iar zapada parca imi rade amenintator : ti-ai luat haine groase, fato ?

Asa si asa. Adica si tricouri si un pulover, dar necalcat, asa din viteza reporterului tot timpul in lupta cu timpul. Am vazut si prima masina inmatriculata in Covasna si parca n-am mai respirat vreo doua clipe. Mi-am adus aminte ca plecarea in Covasna si Harghita mi s-a parut initial singura pedeapsa la locul de munca pe care mi-o puteau da sefii de la RRA. Asta pentru ca zona in cauza e altceva decat buzoienii mei dragi.

E totusi gresita parerea mea, asa ca incerc sa gasesc argumente contra. Si am aflat. O curatenie desavarsita, oameni linistiti, mult pamant cu adevarat negru si iarba cu adevarat verde.

Erau deja dealurile cu cartofi din Covasna. Si din ce in ce mai aproape tovarasa mea de documentare, care avea sa fie mereu punctuala si zambitoare, Oana Negrea.

Cocheta si iar zambitoare, bine organizata si increzatoare in flerul meu de reporter, cu un bun ochi de fotoreporter si o buna cunoastere a judetului si a oamenilor, Oana a fost de gasit la baza batranului hotel Bodoc, din centrul Sf. Gheorghe, gata de prima ei experienta Reporter Special. Împreună aveam să străbatem “drumul apelor minerale”.


Apa din căuşul palmei …

Nici prin gand nu-mi trecea mie la cinci dimineata, miercuri pe 22 aprilie, ca ziua asta va fi plina de munca pana pe la ora 19. Punem totul la punct, la o cafea. Normalul trece pe dreapta si incep sa sune telefoanele. Sau sa sunam noi. Mai ales Oana. In timp ce ea cauta la telefon un domn din Olteni, eu imi schimb hainele intr-o toaleta a cafenelei din plin centru al municipiului Sfântu  Gheorghe pentru că de cazat din prima, asa cum planuisem, nu erau sanse si urma sa ne vedem cu un intreg sir de oficialitati, si parca in treningul din Dacie nu mergea.

Prima oprire : intr-o parcare cu plata. 3 lei ora. Cam mult si de nedecontat. Si mai apoi cautarea domnului Dimeny. De fapt prima mea lovitura : pronuntia numelor maghiare. Domnul asta dragut nu s-a suparat ca I-am ocolit numele. Un om gospodar din satul Olteni, comuna Bodoc care s-a oferit sa ne fie ghid printre cele sase izvoare ale zonei natale. Atat de amabil incat ne-a dat sa bem apa minerala. Scopul documentarii in Covasna.

Din căuşul mainii sau dintr-o sticla de plastic, apa minerala de aici e unica in fiecare nou loc cunoscut. E incredibil cum izvoraste aici apa minerala. Tot timpul intr-o alta directie, sase izvoare pe o suta de metri patrati, dar cu sase gusturi diferite si sase uzitari terapeutice diferite.

Pasionat de zona sa, domnul Dimeny stie ca drumul apelor minerale o data refacut de catre autoritati va duce la dezvoltarea turismului. Ca atare isi construieste o pensiune pentru ca are un fecior, deci o misiune de viitor.

Il lasam pe domnul Dimeny, ah ce-mi place numele asta !, si plecam inapoi la Sf. Gheorghe pentru ca un domn de 88 de ani, Nicolae Moldovan, fost muzeograf, ne asteapta cu imaginea de odinioara a statiunii Valcele. Statiune regala despre care zicem maine.

Pe rafturile bibliotecii, vrafuri de documente îndosariate  cu grijă – munca sa de cercetare de-o viaţă.

Il ducem la serviciu, in zona Centrului Militar pe domnul Moldovan si intram la tanarul primar Antal Arpad. 34 de ani, ager la minte si bun cunoscator al unor realitati locale necunoscute mie, dar parca rupte din proiectele electorale, la nivel general vorbind, si asta pentru ca in orice judet al tarii la fel se intampla. Drumul apelor minerale din Covasna se contureaza deja : opt localitati, 5,4 milioane de euro din 10 obtinute pentru Covasna si Harghita de la UE. Cel mai fain lucru : consiliul local Sf. Gheorghe a cumparat aproape o intreagă statiune –  Sugas Bai.

Alergam din biroul elegant, maro si bej, piele si lumini difuze, al domnului Antal, ex-deputat si doritor de prima functie in stat, catre cel al ex-jurnalistului, acum presedinte al Camerei de Comert Covasna, Rosner Herman. Sic-sic si in vorba si in studiul individului cu microfon care ii vrea vorbe. Dar si noi stim sa studiem si parca suntem mai sic decat dl Rosner. Tragedia vine din statistici : judetul in forma de inima e cel mai sarac din ţară. Oamenii traiesc din turkalo- second hand-uri in limba romana.

Proiectul asta al facerii unui drum al apelor minerale in suma de 10 milioane de euro nu-i suna bine domnului Rosner care nu crede ca se face mare lucru in atatea localitati, mai putin in Balvanyos si Covasna, perle ale izvoarelor cu bulbuci, neincluse in proiect. De ce ?

Imediat presedintele Consiliului Judetean, Tamas Sandor, secui get-beget cu mustata intoarsa si umor, raspunde si afirma ca nu el e de vina, proiectul a fost gadit de alta conducere.

Il iertam pe domnul Tamas pentru amanarea cu 45 de minute a intalnirii. Pentru ca ne-a oferit un ceai oriental : ceai in lapte. Minunat ! Si il mai iertam pentru ca de-a stanga sa l-a adus pe administratorul judetului, Klarik Laszlo. Intentionat ! De fapt si amanarea a fos bine gandita !

In sfarsit aflam ce e cu acest program al drumului apelor minerale. Are drept scop promovarea turismului local si este primul pas in atragerea a ceea ce lipseste in Covasna : investitorii. Si mai aflam ca dupa un pas, lucrarile incep fix pe 4 mai. Fastacirea vine insa in raspunsurile concrete : cand si cine sa fie investitorii ?

Deja coboara seara peste Sf Gheorghe. Si nu avem cazare nicaieri. Asta pentru ca un pat intr-o camera modesta costa si 300 de RON.

Mai exista insa o sansa. Domnul Daragus Attila, seful ANTREC Covasna are pensiune in Balvanyos, zona in care trebuie sa vedem o mofeta si sa discutam cu acesta.

Tarziu in noapte inchiriem o camera, iar domnului Daragus i se face mila si amana interviul pentru maine.

Cu o palinca locala se incheie o zi in Covasna pe care nu mi-am putut-o imagina nici macar o secunda.

In aceeaşi seară, eu aveam să descopa şi ilustraţia muzicală»  a reportajului nostru – Farkas Csaba, un tânăr şi talentat violonist din Sfântu Gheorghe, lansat în cadrul proiectului «Seri albastre». Cântă un ceardaş senzaţional…I-a placut ideea si Cristinei. Asa ca va sustne mare parte din materialul nostru.

Comori şi ruine…

A doua zi incepe cu telefoane desigur. Aproape de ora noua caut un domn cu glas vesel in primaria din comuna Turia. E domnul Daragus care de fapt trecuse de cateva ori pe langa noi. 20 de minute si dezlegam un alt mister. Drumul apelor nu e complet. Balvanyos rupe drumul si urca brusc spre Bixad. Turistul nu va cunoaste niciodata cea mai mare mofeta din Europa si nici izvorul de ochi unde oamenii vin si se streg la ochi cu o batista imnuiata in apa asta minerala si apoi aruncata intr-un copac. Daragus are un mesaj tandru pentru ministrul Udrea : sa nu uite promisiunea de a sustine Covasna si ii ureaza sa fie ministru patru ani cel putin.

Prindem viteza pe drumul inapoi spre Sf. Gheorghe, dar ni se taie elanul pentru ca in carosabil se fac lucrari.

Asa ca intarziem cateva minute la intalnirea cu cel mai fain interlocutor posibil care s-a aprins, a plans si a ras in 24 de minute de banda. Domnul Kisgyorgy Zoltan, oi fi scris bine ?, e o legenda vie care ne poarta pe varfuri din interiorul pamantului pana in sticla cu apa minerala.

Sa ascultati pe 6 mai, la fix 17 si 10 minute, caci acest jurnalist de presa maghiara face tot reportajul.

Mai trece o zi cu supa gulas secuiesc si somn din plin si o alta vine cu descoperirea unei statiuni regale plina de ruine. Fain, dar liniste si pentru prima data mizerie. La Valcele gasim un domn Manole care face singura apa minerala medicinala din Romania cu cea mai completa eticheta. Ah !, am uitat, domnul Kisgyorgy e mare colectionar de etichete. Nici nu va trece prin cap cat de importanta e o eticheta.

Bem apa cea mai bogata in magneziu din lume si vedem linia de imbuteliere manuala. Faina treaba. Domnul Manole Silviu nu se mai dezlipeste de noi si ne farmeca cu povestile statiunii regale. Aici e rolul Oanei careia ii pica bine subiectul economic al imbutelierii apei.

« Minunea e în pământ », ne spune la plecare, punându-ne în braţe câteva sticle de apă minerală s-avem de  drum ! Rămânem cu gândul la comoara dacilor despre care ne spune că ar fi  îngropată în zonă…

De la romantism la pragmatism

Covasna, un judeţ în formă de inimă, care rămâne în inima ta. Aici, din adâncul pământului izvorăsc mii de izvoare de apă minerală cu proprietăţi  miraculoase, care s-au dovedit a fi de-a lungul timpului nesperate leacuri pentru diverse boli.

Din păcate, mai puţin de trei sferturi din izvoarele de apă minerală din cele două judeţe sunt valorificate, prin urmare milioane de litri de apă se risipesc zilnic.

Staţiuni cândva celebre care s-au dezvoltat în jurul acestor izvoare şi care atrăgeau la începutul secolului al XIX-lea protipendada Bucureştiului,  membri ai caselor regale străine sau artişti celebri, precum Minulescu sau Ciprian Porumbescu,  sunt acum în paragină. Doar  micile pavilioane mai amintesc de perioadele lor de glorie.

„Drumul apelor minerale”,  pe care vă invităm să îl parcurgeţi deocamdată pe calea undelor,  va trece prin 13 localităţi din judeţele Covasna (Belin, Malnaş, Vâlcele, Olteni, Şugaş-Băi, Sfântu  Gheorghe, Mărtănuş, Bixad) şi Harghita  (Borsec, Tuşnad,  Jigodin, Homorod, Remetea) şi vizează reabilitarea a circa 400 de izvoare de apă minerală şi includerea lor în circuitul turistic.  De astăzi în 18 luni  veţi putea străbate aievea acest drum…

Parizienii au de ce să fie invidioşi

Parcurgem repede zilele. In a patra beau singură apa de Tusnad si vizitez Muzeul Apelor Minerale din Harghita. Oana mea ramane la Sfantu pentru ca-s zilele orasului…

Doamne cate lucruri faine. Stiati ca prima data un om a facut baie in cada in 1216 ?

Mi-a spus doamna Margit Ianosi. Si asa fain a vorbit doamna asta incat m-a convins ca paradisul izvoarelor de mare putere cu apa minerala sunt in Harghita si ca baia in asa apa e la indemana atat a covasnenilor, cat si a harghitenilor. Parizienii sunt invidiosi. Ei dau euro buni pentru o baie in apa minerala, iar ai nostri isi spala cizmele cu apa minerala din curte.

La Harghita despre frumusete vorbeste chiar si drumul, iar despre apa minerala mai putin oamenii locului care s-au obisnuit cu valoarea asta. Linistea si racoarea din Tusnad m-au calauzit inapoi spre Buzau. M-am gandit sute de km daca nu cumva suntem prea bogati ca sa ne dam seama.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități