Bârzava – sub zodia cancerului

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

 un reportaj de Dorin Corpade și Ioan Suciu                                           

NAVETIST PE…DRUMUL MORŢII

Din nefericire, aşa este cunoscut DN 7 sau E 68 între municipiile Deva şi Arad, deşi străbate locuri pline de pitoresc, şerpuind pe lângă lina undă a Mureşului şi ultimii pinteni ai Apusenilor. O adevărată Loară românească, păzită de numeroase castele, cu codrii opriţi să se răcorească în dungă de apă sau aşezaţi, cuminţi, la margine de drum în aşteptarea poruncilor date de timpuri şi vremuri.

Ajuns, însă, pe acest drum nu prea ai vreme să visezi ori să-ţi pierzi privirea peste culmi ori luciu de apă pentru că te trezeşte la realitate mugetul bovin al unui claxon de „tirist” mult prea grăbit pentru drumurile noastre şi mai ales pentru legislaţia rutieră în vigoare. Mai că vor să te sufle de pe drum, prin localităţi, când încerci să respecţi cât de cât legea. Ca să nu mai vorbim de curbe „tăiate”, de depăşiri la distanţă de…fir de păr şi de scrâşnet de frâne de parcă s-ar desface în drum hărăbaia cea muşcată de streche. Iar pe DN 7 trec zilnic peste 30 000 de autovehicule. Multe dintre acestea sunt birjărite fără milă pe drumuri europene. Şi poate tocmai de aceea nu prea suportă să se împiedice în vreun ciot de „Dacie”.

Cu ostenita „Dacie” din inventar m-am hazardat la câteva zile de navetă spre Bârzava. Şi cu un stoicism, pe care nu mi l-am cunoscut, am suportat toate acele mugete bovine ale „tirurilor” grăbite, „blitz-urile” farurilor, răgetul motoarelor turate. Asta, pe vreme buna. Lucrurile nu stau mai bine nici pe ploaie, nici pe ceaţă. Şi este o ceaţă pe Valea Mureşului, ca atunci când se bătea Ştefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt. Unii dintre conducătorii bolizilor sunt adevăraţi „kamikaze”. Ţâşnesc pe lângă tine pentru a  se propti ceva mai încolo într-un parapet. În caz fericit. Alţii zboară pe calea ferată alăturată, ori ajung în albia Mureşului. Sunt şi dintre cei care trec apa…Stixului. Pentru ca, asa cum am spus, DN 7 este drumul mortii. Pe portiunea Sebes – Arad se inregistreaza cele mai multe accidente rutiere din tara. Oare cine spunea că România nu are nevoie de autostrăzi ?

„RAIUL”…CANCEROŞILOR

Ajuns în Bârzava răsufli uşurat că ai scăpat pentru câteva ceasuri bune din traficul infernal şi ritmul impus de „tirişti”. Îmi trag sufletul şi aştept să fac „joncţiunea” cu Ioan Suciu, care vine pe acelaşi DN 7, dar dinspre Arad, după ce a avut şi el parte de blocaje în trafic şi alte amabilităţi şofereşti. Şi pornim, ca în fiecare zi să batem Bârzava în lung şi în lat, să discutăm cu localnicii, să vedem, să înregistrăm, să filmăm sau să fotografiem oameni şi locuri pentru a ne argumenta titlul reportajului-anchetă „Un loc sub zodia cancerului”.

Comuna Bârzava are peste 3 000 de locuitori, iar în satul-centru de comună locuieşte aproximativ o treime din populaţie. Majoritatea caselor sunt ridicate până prin anii 90 ai secolului trecut, deşi te-ai fi aşteptat să găseşti mult mai multe case noi, case de vacanţă şi chiar pensiuni, datorită poziţiei aşezării şi peisajelor sale, vieţii liniştite şi felului de a fi al oamenilor – harnici, primitori şi deschişi la suflet. Dar, n-a fost să fie aşa ! Bârzava cred că este singura localitate din România în care s-a săpat o mină de uraniu între casele oamenilor, în grădina lor, iar apele de mină şi cele pluviale, care spală haldele de steril radioactiv, se scurg nestingherite în Valea Bârzavei, aflată la nici douăzeci de metri de…raiul cancerului. Pentru că orice s-ar spune (deşi nu se prea spune) haldele de steril sunt radioactive şi după patru decenii de la plasarea lor acolo, la gura minei. Mai mut decât atât, nici mina nu este închisă sau păstrată în conservare. Pot cădea oricând în ea animale sau chiar copii care se joacă în zonă.  Cu alte cuvinte putem spune că Bârzava este o bombă ecologică, un Cernobâl al Aradului, despre care toată lumea vorbeşte dar nimeni nu face nimic.

Aşa cum a reieşit din discuţiile cu ei, cu autorităţile locale, oamenii din zonă se tem de efectele radiaţiilor, de pericolele din pânza de apă freatică, apă ce se poate infiltra în fântâni sau pur şi simplu de aerul inspirat atunci când pe la Bârzava vântul bate cu ceva mai mult simţ de răspundere. Oamenii locului spun că incidenţa bolilor de cancer este mai mare la Bârzava decât în alte locuri. Localnicii se plâng de diferite boli şi susţin că unele animale se nasc cu malformaţii, că pe anumite locuri din zona haldei nu mai creşte iarba, iar pe unii pomi a apărut un fel de rapăn galben-verzui. Ba, printre interlocutorii noştri s-au găsit şi persoane care au avut de suferit în momentul când s-a transporat minereul de uraniu din sat. Unii au avut stări de agitaţie, de greaţă sau de moleşeală, altora li s-a uscat via aflată în imediata vecinătate a drumului pe care se transporta în camioane deschise minereul de uraniu.

Încercând să aflăm câte ceva despre dimensiunea pericolului dat de vecinătatea cu halda radioactivă ori de aerul inspirat sau apa de băut, am aflat cu surprindere de la lefegiii statului de la nivelul comunei, că nu există rezultate ale măsurătorilor, că totul ar fi în limite admisibile, iar la Bârzava nu se moare de cancer de la uraniu, ci din cauza…prunelor. Şi nu este o afirmaţie făcută de fitecine. A spus-o cu năduf (şi se pare cam deranjată de prezenţa şi insistenţele noastre) medicul de familie Otilia Petrilă.

O altă reacţie foarte vehementă, de parcă i-ar fi fost furaţi puii de sub cloţă, a avut o învăţătoare când a auzit că întrebăm copiii dacă li s-a explicat pe la şcoală despre pericolele din zona haldelor de steril, despre jucatul în apa Bârzavei în aval de halde. Brusc şi-a dat seama că ei trebuie să intre în clasă, deşi gălăgia acestora a mai continuat să se audă  mult şi bine, semn că nici profesorii nu se prea omorau cu firea să ajungă „la fix” la ore.

De  reacţii ciudate, să le spunem, am mai avut parte şi când am stat de vorbă cu secretarul comunei, Gheorghe Stepănescu. În prima zi de documentare ne-a promis că ne va pune la dispoziţie “marea cu sarea”, adică date  legate de decesul unor localnici şi alte statistici generate de impactul negativ al haldelor de steril şi al radioactivităţii asupra locurilor şi locuitorilor. La vreo săptămână după aceste promisiuni, ne-am fi aşteptat să…păşim pe covoare de referate, studii, motivaţii şi argumentaţii care să ne ajute în realizarea amplului reportaj. Dar secretarul nostru a rămas cu iniţiativa… înţepenită. Ba, în trei zile, cât am tras nădejde că mai putem rupe cu el două vorbe şi o părere, a rămas… mut.  Mut ca o lebădă.  Din cauza unei concentrate şi îndelungate “gargare” cu “zamă de cloambă.”

Aşa că  ne-am consolat, am deschis cartea cu citate celebre şi am citit că “cel mai bun ajutor este cel care ţi-l dai singur”. N-a fost să fie chiar aşa ! Primarul  comunei Bârzava, Gabriel Faur, chiar dacă nu era prea în temă cu această mină părăsită şi cu soarta haldelor de steril,  s-a străduit însă cât a putut să ne ajute în documentarea şi mai ales în realizarea emisiunii şi misiunii noastre. Două zile primăria a devenit o adevărată cabină de motaj. Prilej de fală şi pentru noi spre a arăta cât suntem de dotaţi  şi, mai ales, cu ce !  În paranteză fie spus, a ajuns şi corespondentul de radio să meargă pe teren cu studioul în geantă. Altfel, şi cu noi, cei doi – Suciu şi Corpade –şi fără noi, la Bârzava…

VIAŢA MERGE  ÎNAINTE

Dimineaţă de  dimineaţă, între  sorbiturile unei cafele, băută la magazinul din centru, un fel de “boltă” cu de toate – şi mărfuri alimentare şi produse industriale şi aprozar şi cofetărie şi grătare pentru mici – priveam vănzoleala de pe drum. De pe DN 7.  Treceau minute bune  până ce vreo băbuţă mai sperioasă reuşea să “taie” drumul şi să ajungă la magazin. Şoseaua era înţesată de maşini. Se formau lungi coloane, de ziceai că trece trenul pe acolo. Surprinzător, însă, printre T.I.R.-uri şi alte maşini, câte o nană cu chişchineu pedala ţanţoşă pe bicicletă, de parcă ar fi fost  Mihai Viteazu, călare, la intrarea în Alba Iulia. Multe femei din Bârzava folosec bicicleta ca mijloc de deplasare, rapid, practice şi economic. Şi la câmp. Şi la primărie. Şi la târg.

În târnaţul magazinului unde ne făceam curaj cu câte o cafea, după naveta de pe drumul morţii, poposeau, cu regularitate de ceasornic, câţiva poliţişti şi câţiva pădurari (probabil), că erau îmbrăcaţi în verde, şi mai treceau să-i salute cu multă deferenţă unii ce aveau pe degete  nişte buboaie de aur sau la încheieturile mâinilor nişte brăţări cât potcoavele de cai morţi. Deşi pe noi nu ne-a interest  ce fac şi ce vorbesc  domnii aceia, ei nu au fost la fel de indiferenţi. Mde, deformaţie profesională. Ba, mai mult, după ce le-am spus ce hram purtăm, când am încercat să aflăm părerea lor despre radioactivitatea de la Bârzava, parcă erau de la alt post de poliţie.

Se desprimăvărase bine când am ajuns noi la Bârzava. Oamenii au prins ceva mai mult curaj şi au început să-şi repare casele, să-şi extindă unele acareturi, să-şi cureţe pomii şi grădinile, să-şi repare împrejmuirile sau să-şi facă altele noi. Findcă se apropiau şi sărbătorile, unele muieri au început curăţenia prin case. Ieşeau cu troaca la râu. Spălau haine sau chiar vase în valea ce trecea la o palmă de mina de uraniu şi haldele cu steril radioactiv. Din  aceeaşi vale oamenii iau apa pentru igiena corporală, pe măsură ce le scade nivelul apei din fântâni. Acolo, vara, se mai bălăcesc copii, beau apă animalele, zburdă raţele şi gâştele. Copiii îşi văd de şcoala sau de joaca lor. Bătrânele se vaită de dureri de „şele” şi alte boli mai acătării. Bătrînii stau pe bănci, pe la porţi, şi aşteaptă să mai schimbe o „voroavă”  cu ceva trecători ce n-au… furnici pe tălpi. Popa Bândea povestea pe la şcoală, elevilor,despre Patimile lui Iisus. Iată, o mulţime de aspecte ce ne-au condus spre conturarea reportajului special. cu genericul “Bârzava – un loc sub zodia cancerului.”

Şi, fideli dictonului “vezi ce asculţi”,  încercăm să vă prezentăm o sinteză a reportajului de la Bârzava  şi câţiva dintre oamenii care au contribuit la realizarea lui.

________________________________________________________________________

Comuna Bârzava este situată pe valea râului cu acelaşi nume, pe drumul european E 68, ce face legătura intre municipiile Arad si Deva. . E o aşezare curată, înconjurată de dealuri împădurite. Intinsa pe 25.000 de hectare, comuna are peste 3.000 de locuitori,  în cele 8 sate apartinatoare.Peste 1000 dintre acestia locuiesc in satul centru de comuna -Bârzava.

Din nefericire insa ,aceasta asezare cu toata pozitia, ei avantajoasa este ocolita de investitori si turisti.Dar nu si de boli.Localnicii traiesc de cateva zeci de ani cu spaima cancerului si a altor efecte letale generate de o radioactivitate crescuta. În preajma minei au murit de cancer mai multi oameni in ultimii ani iar unele gospodarii au ramas parasite din aceasta cauza.

In localitate la mai puţin de trei kilometri de drumul european, se află o fosta  mină de uraniu intr-o stare precara de conservare. Mina a fost exploatată de sovietici între 1964 şi 1968, an în care au plecat brusc din cauza situaţiei politice, fără a realiza insa lucrarile de conservare si inchidere corespunzătoare a minei de uranium situatie care sa perpetuat cu unele exceptii pana in prezent.

Masuratorile efectuate in zona, pentru a stabili gradul de radioactivitate sunt contradictorii.Dupa unele surse universitare nivelul radiatiilor este exagerat de mare iar dupa constatarile celor de la mediu acesta s-ar aflla in limite admisibile.

Din nefericire insa in functie de aceste constatari se impart si parerile localnicilor.Starea de spirit a celor care locuiesc pe valea Barzavei este vecina cu spaima,iar a altor locuitori din zone mai indepartate este echivalenta cu indiferenta.Ce este mai grav apare si o a treia categorie si anume blazarea, la  cei care au tras nadejde dealungul anilor ca prin masurile de ecologizare ar putea fi diminuate sau chiar inlaturate efectele poluarii solului apelor de suprafata si a panzei freatice precum si a aerului.

Fără nici o măsură de precauţie, mina a fost săpată între casele bârzăvenilor, exact pe malul râului. Când plouă, apa de pe movila de deşeuri se scurge direct în râu, care este locul de joacă preferat al copiilor pe timp de vară. În Bârzava se bălăcesc raţele şi gâştele localnicilor, iar vacile beau apă tot de acolo. Apa din mină ajunge şi în pânza freatică, lucru care-i face pe oameni să creadă că apa din fântânile lor nu e tocmai sănătoasă, deşi are gust bun.Nu au de ales deoarece la nivelul localitatii nu exista o retea de apa potabila.

La Barzava au fost initiate unele masuri de ecologizare a zonei cum ar fi anveloparea uneia din haldele de steril radioactiv  precum si transferarea sterilului din cea de a doua halda spre o unitate de prelucrare a rezidurilor din zona Fagarasului.In urma anveloparii se afirma ca radioactivitatea din zona haldei ar fi scazut de trei ori.Apare o intrebare fireasca.

De unde aceasta scadere din moment ce sa afirmat ca in zona respectiva nu sunt radiatii?

In reportajul ancheta realizat  in comuna Barzava despre aceasta situatie si mai ales despre starea de spirit a locuitorilor am dorit sa aflam opiniile oamenilor simplii care traiesc sub aceasta amenintare ,a unor specialisti din localitate precum si a autoritatilor locale.Mai mult decat atat ne-am  interesat ce se intreprinde pentru diminuarea sau eliminarea acestei stari de fapt ,a acestei amenintari permanente.

Putem afirma ca pentru viitorul si bunastarea localitatii cat si pentru sanataea oamnenilor sai, Barzava are nevoie de RETEA DE APA POTABILA,RETEA DE CANALIZARE SI LUCRARI EFICIENTE DE ECOLOGIZARE.

 

 

        

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități