Buzău

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Cristina Moise și Roxana Dumitrescu

Rosia de Buzau, vedeta in lume si cenusareasa la ea acasa

21 iulie- Glodeanu Silistea

Plecam cu soarele în spate pentru a ne face o parere de ansamblu asupra Buzaului legumicol. Odata ajunse la locul faptei gasim autoritati care fie nu au habar de realitatea din camp, fie traiesc din amintirile trecutului si au certitudinea ca rosia de Buzau are inca gustul acela unic pe care nu-l poti descrie decat daca musti din ea si o rotesti în gura ca pe un vin adus la degustare.
La Oficiul pentru Consultanta Agricola, am gasit un pasionat de legumicultura, asa cum se descrie insusi domnul Adrian Iorga, director. De fapt era de vorbe pasionat. Pentru ca in cuvintele sale, legumicultorii buzoieni sunt niste printi frumosi care fac numai lucruri minunate. Spre exemplu cursuri. Sunt vreo 200 numai pe Glodeanu Sarat. Legumicultori cu diploma. E mandria principala a Oficiului. Tot Iorga îi ajuta pe oamenii acestia sa se asocieze, de fapt le inoculeaza ideea ca doar prin asociere vor face fata cerintelor europene.
Un etaj mai jos, ing. Alexandru Nartea, sef serviciu în DADR închide ochii si simte diferenta între o rosie made in Turcia si o alta provenita din gradinile sârbilor de pe malul Buzaului. Numai ca Buzaul se mai mandreste doar cu câteva bazine ce-si pastreaza traditia asta : Buzau, Maracineni-Sapoca, Lipia-Merei, Glodeanu Sarat si Cândesti. Sageata-Vadu Pasii nu mai exista. De la domnul Nartea, om cu 42 de ani de vechime în agricultura, aflam ca rosia, ceapa si varza sunt mândriile judetului Buzau, numai bune de asezat pe cartea de vizita a zonei.
E trecut bine de primele ore ale diminetii. Legumicultorii buzoieni au iesit deja din brazda cu ceapa si au adus marfa de vânzare in piata en-gros de la Caldarusanca – zona predispusa accidentelor rutiere soldate în 90 la suta dintre cazuri cu cel putin un mort. Asta pentru ca piata se afla la o rascruce a DN 2E85 Buzau-Urziceni.  Din ceea ce ne-au povestit jumatate de ceas mai târziu legumicultorii, este cautata de samsarii din toata tara, dar si de detinatorii de magazine sau tarabe prin pietele mari ale Capitalei, Aradului, Timisoarei, Neamtului, Giurgiului, Sibiului ori mai cine  stie ce judet al României. Toti bat calea Buzaului pentru a cumpara legume de calitate.
Am gasit si noi asa legume. Dar am întampinat si un soare ce nu s-a lasat pâna ce nu ne-a oferit într-o prima zi a saptamanii, luni, 21 iulie, vreo 33 de grade C.
Producatorii veniti cu saci de castraveti, ardei usturat si lazi cu rosii ori stive de pepeni ne-au oferit altceva : înca de la intrarea în spatiul deschis al pietii din Caldarusanca ne-au întâmpinat cu priviri introspective : ce cauta astia aici ?
Si au aflat. Pe ei. Ne-au aratat palmele brazdate de coada sapei si fata arsa de soarele torid al verii. 99 la suta dintre ei chiar sunt adevaratii producatori de legume din zona Glodeanu Sarat- Glodeanu Silistea-Pitulicea. Sunt cei mai mari producatori de rosii si castraveti în sistem acoperit – solarii.
Pentru câtiva dintre ei, munca asta a adus bani de au mai si ramas prin conturi bancare sau au fost investiti in case dupa care ramai cu capul întors minute în sir. Pentru majoritatea insa nu a adus decat chin : munca grea, la sapa, la cultivat legume, zile în sir pierdute în piata en-gros si gandul ca la anul, daca nu scot bani suficienti în 2008, s-ar putea lasa de meseria asta. Dar ce sa faca altceva… pentru ca nu stiu altceva ?! Asta se invata în casa, de la bunica la fiica, nepoata si stranepoata. De cateva sute de ani.
Si mai au ei, producatorii din Glodeanu, doua mari ofuri: nu se pot asocia pentru ca nu mai au incredere si le-ar trebui un depozit en-gros unde sa-si stie marfa în siguranta.
Asta Încearca acum. Dar deja se vad plimbati pe la diferite birouri ministeriale cu angajati plictisiti de ridicat zeci de milioane de lei vechi salariu nemeritat.
Se spune ca întotdeanua cel care întoarce cel mai bine vorbele este alesul unui neam. Neamul asta de legumiculori de la Glodeanu  îl are pe nea Platica. Sau dom’ Primar cum i-au zis ad-hoc pietarii. Cu el am mers din expozant în expozant. Când a fost vorba de cumparatori, dom’ Primar s-a dat la o parte. Era pe-acolo un aradean, vestit ca a stat prin închisoare. El impune pretul. Dar legumicultorii accepta pentru ca nu vor sa li se strice rosiile.
În solariile lui Preda din Pitulicea nu ai timp sa numeri rândurile cu rosii. Cu acte de munca la o firma de constructii din Buzau, legumicultorul acesta munceste cu oameni platiti cu 30 de lei pe zi, plus mâncare, bautura si tigari, dupa caz. Pe 21 iulie, domnul Preda avea vreo 8 rânduri a câte 3 cutii de rosii. Adica peste 300 de kg. Doua batrane le stergeau de noroi pentru ca urmau sa le vanda în functie de calitate : rosii care-ti iau ochiul – medii, mici sau de bulion.
Indignarea lui Preda : de ce nu au un depozit en-gros, ca ar veni cumparatorii oricum, pentru ca zona e deja cunoscuta la nivel national ?!
La iesirea din Pitulicea, patru oameni au prins o pata de umbra. Si-au întins prosoapele pe care isi sterg de obicei transpiratia si se odihnesc cu capul pe coada sapei. Urmeaza prasila la ceapa de apa, ne spune proprietarul a doua solarii si a catorva sute de metri de câmp deschis. El a facut bani. Asta pentru ca fiul merge cu marfa la Constanta. Tot fiul urmeaza sa termine de pus bazele asociatiei legumicultorilor din zona si a depozitului de legume pe care si-l doresc cu totii. Sunt cateva mii de legumicultori.
Imposibil sa nu mergem si la nea Platica – dom’ Primar – acasa. Neasteptat de ospitalier, omul le cere sotiei si fiicei sa ne omeneasca : mâncarea la mijloc de zi nu strica. Chiar nu a stricat, pentru ca nu vazusem pana la ora 3, cand am ajuns la nea Platica, vreun fel de mâncare. Dincolo de masa pe care a asezat rosii, ardei si castraveti, nea Platica avea conopida, varza si desigur solarii. Cu castraveti, mai ales.
Plecam din Glodeanu Sarat cu o satisfactie : printre legumicultorii acestia nu sunt decat vreo doi parati, adica samsari. Restul se roaga sa vanda sacii cu castraveti ca sa traiasca.

22 iulie

Ne luam inima in dinti si intram în câmp. Dis-de-dimineata, pentru ca altfel îi pierdem pe legumicultorii din satul Matesti, comuna Sapoca. Ei nu muncesc decat de pe la 5 pana pe la 11, maxim 12. Revin în câmp dupa ora 17 si acolo îi prinde miezul noptii. Pana la rândurile cu ceapa si ardei, facem popas în biroul noului primar din comuna Sapoca, Iulian Manea. Tot pentru intregirea tabloului acestei ocupatii. Ne spune ca doar vreo o suta de familii  mai produc legume la Matesti. Oamenii au abandonat ocupatia pentru ca au întâmpinat problema apei de irigat. Pana în toamna lui 2007, timp de vreo cativa ani, apa pe canalul de irigatii nu a fost. Canalul a fost rupt de inundatii.
Pare bine intentionat primarul acesta. Vrea sa le ofere cultivatorilor de legume siguranta apei de irigat pe canal. Asta poate pentru ca si el a mers la vânzare cu legume. Sau poate pentru ca asta trebuie sa fie pozitia unui primar. Pe câmp gasim tot felul de legume. E raiul lor. Dar gasim si solutii. Nu ca la Pitulicea. La prima  oprire, în fata ochilor se intind trei solarii imense ale unui tânar care de doi ani incearca sa se impuna cu rosii de calitate. Anul acesta a schimbat soiul si se arata mândru de recolta. El face si diferenta între camp si solarii : in spatiu protejat recolta e aparata, mai sigura. În camp, e la mâna Domnului.
Mai departe, printre rândurile cu ardei si vinete, se zaresc alti legumicultori din Matesti. Pare un scenariu prost ceea ce spune fiecare : nu sunt siguri pe apa de irigat, nu au piata de desfacere si nu le este promovata activitatea.

Primarul promite : în luna septembrie, mai exact pe 28 septembrie, comuna Sapoca va gazdui prima parada a legumicultorilor producatori. Un regal al rosiilor si ardeilor cum nu a mai existat pe aceasta vale. Sa fie ! Primit, ar spune oamenii care au facut din aceasta ocupatie un mod de a trai.
Domnul Buga, asta pentru ca nu poti sa îi spui unui fost jurist al Prefecturii, nea, da si el cu sapa, aproape cot la cot cu sotia, o adevarata pasionata de cultivarea legumelor. La ei, la Matesti, rosiile au carte de identitate si ar putea fi oricând exportate.
Export ar putea face si cercetatorii de la Statiunea Legumicola Buzau – 50 de ani de cercetare si peste 20 de soiuri impuse deja în piata. Florica Ghoerghe, secretar stiintific, ia în mâna cele mai frumoase rosii Siriana. Mari, stralucitoare si dulci. Asa cum ni le-a descris dl. Nartea de la Agrcultura. E o poveste de dragoste fiecare creatie a acestor cercetatori. Dragoste pentru calitate. Acum fiorul le-a fost taiat, caci marii vânatori de pamânturi intravilane urbane au luat in jur de 500 de ha pâna au ramas vreo 60 Statiunii. Si la astea se uita cu jind. Statiunea era de fapt firul rosu al legumiculturii buzoiene. Si ar mai vrea sa fie.
La fel si pe malul Buzaului. Acolo productia de legume este si mai mare. Numai ca 30 % dintre gradinile celebrilor sârbi, ( niste bulgari de fapt, care s-au dat drept sârbi de teama conationalilor lor în urma cu vreo 3-400 de ani si au cultivat legume în orasul Buzau si vreo 40 de km în jurul lui) nu mai sunt folosite pentru culturi de legume. Acolo, acum sunt case impozante sau terenuri lasate pârloaga.
S-ar putea însa sa se razgândeasca. Argumentul, tânarul Serdin Nicolae ara cu plugul si cu calul razorul cu cartofi pentru a face loc verzei de toamna, celebra de Buzau.
Ploaia rapida de vara ne-a luat la zor. Asa ca am plecat din câmp, desi oamenii se adunasera pe la gard dornici sa spuna ca primarul Buzaului, desi la o aruncatura de bat de ei, nu a calcat in cei 12 ani de primarie pamântul lor, al sârbilor sa le dea macar binete.

23 iulie

Tragem concluziile. Si daca am avea reuzultate pozitive, am trage la raspundere si autoritatile. Asa ca la Victor Mocanu în birou, adica la presedintele Consiliului Judetean Buzau, rosia de Buzau ni se dezvaluie ca o cenusareasa la ea acasa si vedeta in lume. Ce fac autoritatile pentru a face ca rosia aceasta sa fie vedeta si la ea acasa ? Mocanu a promis sprijin in promovare. Spune el ca va incepe cu promovarea paradei legumicultorilor din Matesti si ca va incerca sa sensibilizeze autoritatile prietene sa puna umarul la iesirea in lume a legumelor de Buzau. Altfel, riscam sa le cumparam de pe la bulgari ori olandezi dupa ce sunt culese si impachetate in gradinile legumicultorilor din Buzau.
Poate se gasesc in final mai multe urechi care sa auda !!! Asta e ideea, pana la urma.

august 2008

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități