Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Gherla

un reportaj de Claudiu Pădurean

Gherla, capitala armenilor din România

Valea mănoasă prin care Someșul Mic își unduiește apele către nord adăpostește o adevărată perlă a arhitecturii baroce. Este vorba de vechiul Armenopolis, Gherla de azi, ridicată pe ruinele unui castru roman și lângă vatra unui sat românesc medieval. Orașul este parfumat de mirosul florilor de liliac, care se însoțesc cu ciorchinii albi ai florilor de castan din secularul parc din centrul orașului. Mi se pare că orașul și-a regăsit ritmul tihnit de la 1800, când prăvăliile armenilor împestrițau centrul primului oraș de pe teritoriul României care a beneficiat de planificare urbană încă de la înființare.

Orașul întemeiat prin viclenie

O legendă spune că orașul Gherla din județul Cluj a fost întemeiat de către armeni prin viclenie. Legenda, povestită cu mândrie chiar de armeni, din generație în generație, spune că un episcop armean, numit Verzelescul, ar fi cerut de la nobilii Transilvaniei o bucată de pământ cât poate cuprinde pielea unui bou. Nobilii au fost de acord, dar armenii au tăiat pielea în fâșii subțiri și au făcut o frânghie, cu ajutorul căreia au cuprins un teren suficient de mare pentru a-și ridica orașul. Această legendă nu este nici armenească, nici originală, pentru că ea este relatată atât în legătură cu întemeierea Cartaginei, cât și în legătură cu întemeierea Sibiului. Însă orașul, în sine, este încântător. Este vorba de singurul oraș baroc din România, întemeiat după un plan prestabilit. Gherla, numită odinioară Armenopolis, a fost fondată de coloniștii armeni emigrați de-a lungul secolelor, din Armenia, în jurul Mării Negre, apoi prin Moldova și care s-au stabilit în Transilvania la începutul secolului al XVIII-lea, cu permisiunea Curții de la Viena. Armenii au emigrat din Moldova din cauza luptelor pentru domnie, spune legenda locală. În Transilvania, armenii au trecut la catolicism și au creat cultul armeano-catolic, adică îl au pe Paă drept cap al Bisericii, dar și-au păstrat tradițiile orientale. Șefii comunității armenești au angajat, în anii 1700, un arhitect italian, care a proiectat vechiul oraș, care are străzi paralele și o sistematizare urbană de invidiat. Acesta include o piațetă centrală, în care se află ceea ce localnicii numesc, în glumă, ”buricul Pământului”, adică cea mai înaltă biserică armeano-catolică din lume, spune liderul comunității armenești, Janos Estegar. Biserica este dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul armenilor, cel care i-a creștinat pe aceștia. Armenia a fost, de altfel, primul stat creștin din lume. Însă, deși armenii au păstrat vestigiile trecutului glorios, ei și-au pierdut limba. Unii încearcă să redescopere graiul strămoșilor, spune Janos Estegar. ”Am organizat cursuri aici, la parohie, am avut și tablă. Au venit 10 – 12 armeni, însă lucrurile merg greu”, spune Janos Estegar.

Rubens-ul armenilor

Cu toate acestea, armenii din Gherla și-au păstrat identitatea culturală. În oraș, ei păstrează vie amintirea strămoșilor care au fost atât de bogați încât au ajuns creditorii Curții Imperiale din Viena. Din acea vreme se află, în Capela Învierii, lipită de catedrala armeano-catolică, singurul tablou din Transilvania, atribuit lui Rubens. Este vorba de pânza intitulată Coborârea de pe Cruce, oferită de împăratul Iosif al II-lea negustorilor armeni din Gherla. Pânza a fost lăsată drept gaj pentru un împrumut acordat de bancherii armeni, care nu a fost niciodată restituit de împărații din casa de Habsburg. Așa că tabloul de Rubens, care a trecut și prin mâinile lui Napoleon Bonaparte, a rămas armenilor. În timpul celui de-al doilea război mondial, tabloul a ajuns în Ungaria, iar după război a fost restituit gherlenilor. Acum, armenii din Gherla au rămas prea puțini pentru a umple vechea catedrală. Așa că ei se adună, duminică de duminică, într-o mică biserică parohială, situată la doar câteva sute de metri de clădirea considerată ”buricul Pământului”. În timp, orașul și-a schimbat compoziția etnică. Cei mai mulți din cei 24.000 de locuitori sunt acum români și maghiari. Oamenii, însă, păstrează vie vremea când orașul prospera datorită prăvăliilor armenilor. Alții păstrează rețetele culinare străvechi, cum ar fi cea a supei cu lapte și pătrunjel.

În prezent, Gherla este o comunitate greu încercată de criza economică. Cele mai multe dintre vechile fabrici construite în timpul comunismului au dat, pe rând, faliment. Așa s-a întâmplat, de exemplu, cu fabrica de sticlă. Așa că cel mai mare angajator din oraș a rămas Penitenciarul de Maximă Siguranță Gherla. Este vorba de vechea cetate Martinuzzi, transformată în închisoare de către Habsburgi și, totodată, locul unde a fost exterminată, în timpul regimului comunist, o mare parte a elitei României interbelice.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități