Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Isaccea

un reportaj de Geta Negrișanu

La Isaccea-printre ruine de cetate si sperante de viitor

Am ajuns la Isaccea cu masina dupa un drum de cca.35 de kilometri, desi,mi-ar fi placut sa merg cu vaporul,asa cum se intampla in urma cu 40-50 de ani.Orasul se trezeste cu noaptea-n cap,se agita putin,dupa care se asterne linistea.Pasarile din balta Isaccei se aud de parca ai fi in delta,”pai,ce-imi spune un batran mirat de faptul ca se arata cineva interesat de oraselul lui-n-ai stiut ca de aici incepe delta?Ei,sa vezi cati pelicani vin dupa mancare in balta!Injura pescarii de zici ca-bai mare!”Ii spun lui Nea Anton ca sunt din Tulcea,dar ca nu am fost prea des la Isaccea, si ca,atunci cand am ajuns in localitate a fost tot pe fuga,tot pe treaba. Omul a dat intelegator din cap si m-a invitat in curte sa-mi povesteasca ceva.Dupa ce mi-a prezentat nevasta “mai tanara,ca am de lucru in gospodarie”,nea Anton a inceput sa-mi povesteasca cum a fost la colectivizare,cand n-a vrut sa dea pamantul mostenit de la “taicutu” care s-a prapadit de tanar si s-a pomenit “umflat” si dus la Jilava impreuna cu inca vreo 30-40 de insi din Isaccea si Revarsarea.O poveste trista,presarata cu adevaruri dureroase mi-a spus nea Anton,de aceea am plecat in cautarea “actualitatii”.As spune ca fiecare zi din viata oamenilor care traiesc in micul port de la Dunare seamana foarte mult cu cea de dinante.Sau, cel putin asa mi s-a parut mie.Ei bine ,nu,in orasul de cinci mii de locuitori viata are in fiecare zi alta culoare,alt gust,alt miros.Asta incearca sa ma convinga doua doamne elegante,care vorbesc molcom pe o banca din parcul din centru.Ele-mi povestesc despre portul Isaccea,atunci cand el insemna ceva,cand veneau vapoare dupa vapoare sa descarce sau sa incarce marfa,sau cand opreau “pasagerele” si ei,copii fiind,alergau in port sa vada cine-a mai venit.S-apoi,la sfarsit de saptamana, ce distractii se incingeau la padure ori la Regie (!)ce lume multicolora si ce muzicanti veneau din localitatile vecine…Intreb cum este acum si-mi spun, ca, dupa o lunga perioada de lancezeala orasul incepe sa se “miste”,din punct de vedere economic,desigur.Isaccea este un oras curat si se vede asta cu ochiul liber inca de dimineata,cand cobori in centru si incerci sa te orientezi:in fata este Dunarea si,sub foarma de semicerc,in amfiteatru, se desfasoara orasul cu strazi inguste si case cu pridvor sustinut de coloane de lemn ori din zidarie,desigur,sunt si multe constructii “occidentale”, gen vile cu mult beton si sticla,semn ca si de aici sunt multi localnici plecati la munca,in strainatate.Oamenii se ocupa de agricultura,i-am vazut pe multi pe camp,am intrat in vorba cu cativa dintre ei dar,daca-I intrebi,oamenii dau a lehamite din mana si dau vina pe “politica prea multa care se face in tara asta” si pe faptul ca tinerii nu prea mai vor sa-nvete,ca se gandesc doar la strainatate,sau pe tiganii care s-au inmultit foarte mult in ultimii ani, si care,uite cum au dat foc Fabricii de Tutun …!!O cladire impresionanta,veche de peste 150 de ani in care au muncit generatii dupa generatii la pregatitul tutunului pentru maceratie.Astazi nu se mai cultiva nici tutunul si nu mai este nici fabrica.Este vie,insa,speranta oamenilor cum ca portul Isaccea va mai fi ce-a fost si mai mult decat atat.Astazi se vorbeste despre eoliene si despre sere cu panouri fotovoltaice,despre ecoturism si despre deschiderea trecerii Ro-Ro la Orlovka,vis a vis,in Ukraina.

 A doua zi de documentare la Isaccea a fost destinata intalnirii cu arheologii si istoricii locului:sunt oameni veniti de la Tulcea,sunt localnici sau sunt veniti din Marea Britanie,dar sunt atat de atasati de  istoria veche a vadului de la Isaccea,de lucrurile senzationale pe care le afla cu fiecare lopatica de pamant indepartata de pe zidurile cetatii,incat,chiar nu stiu cand trece timpul pentru ca aflu mai multe,cu mult mai multe lucruri in cateva ore decat in saptamani intregi de studiu prin documentele de arhiva.Si,cel mai des invocat este “vadul” istoric de la Isaccea care-a scris importante capitole in istorie din Antichitate si pana astazi.Cam peste tot oamenii vorbesc despre portul care a fost si care a adus prosperitate orasului in atatea timpuri si despre sperantele timide pentru aceasta noua deschidere catre lumea cea mare a orasului –port la Dunare.Prin centru oamenii sunt destul de sceptici,si ma intreaba pe mine ce cred,vor da cei de la Bucuresti aprobarile (?!) si,in cati ani.Nu prea pot sa raspund dar incerc sa aflu mai multe de la Administratia orasului ,unde,sunt asigurata ca “lucrurile au intrat in linie dreapta”si ca nu se poate sa nu se realizeze acest obiectiv atat de important pentru toata regiunea,doar ca asa se intampla in cazuri de acest fel,multe avize,multe dosare…Asa a fost si cu turismul,nimenu dadea vreo sansa dezvoltarii eco-turismului desi zona este extraordinar de frumoasa iar trecerea de la cel mai batran pamant al tarii,Hercinicii Macinului care-si intind culmile pana la Isaccea, la cel mai tanar,Delta Dunarii,asadar trecerea,se face chiar pe aceste locuri.Lunca Dunarii este generoasa iar zona lacurilor Rotundu,Telincea si Saon este chiar greu de definit in cateva fraze.Chiar trebuie sa strabati orasul si imprejurimile sale de la un cap la altul,sa ai rabdare si timp sa asculti legendele locului, cu cavaleri danubieni,castele turcesti si cu vinul cel mai aromat din tot bazinul viti-vinicol al Dobrogei de nord.Chiar sunt multe de vazut si de ascultat la Isaccea,iar eu am multe,foarte multe pagini de scris,am sa va povestesc toata istoria lumii stransa-ntr-un port de provincie.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități