Balastierele Moldovei

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Cristina Moise și Roxana Dumitrescu

Marti, 8 iulie – Bacau, Filipesti

Din nou la drum. De data aceasta unul mai lung, de vreo 450 de km, care incepe la Bucuresti, face popas la Buzau, inca unul pentru documentare la Bacau si timp de trei zile se invarte apoi in jurul Sucevei in praf, necaz al oamenilor si profit colosal care este legat de diverse nume : ale unor oameni de afaceri cunoscuti in zona, ale unor candidati la functii politice ori detinatori ai acestora s.a.

Drumul in sine se va dovedi actor principal al povestii. Pe el trec zilnic zeci, sute de camioane care-l distrug continuu provocand si alte consecinte. Ele vin de la balastierele din zona. Prin urmare titlul ducumentarului nostru suna chiar asa : Balastierele Moldovei – milioane de euro si amarul oamenilor.

Soarele se mai inmoaie la intrarea in Vrancea, iar pe traseu, la Bacau gasim primii stropi de ploaie, dar si primul zid ce ni se ridica… asa, ca intr-un joc electronic, in care totul creste rapid la o simpla apasare de tasta. Tasta este cuvantul balastiera.

Un prim popas l-am facut la Directia Apele Romane Siret. Aici ne asteptam sa ne intalnim cu directorul ei. Cand colo ne trezim cu patru sefi care se arata aparent deschisi la comunicare. Curand, insa, se dovedesc foarte suspiciosi la fiecare intrebare de genul: Cine stabileste suprafata autorizata pentru excavare in albiile raurilor ? sau , Pe ce baza se da autorizatia de functionare a unei balastiere ? ori Se continua actiunile de excavare in albiile apelor curgatoare care au contribuit la producerea inundatiilor din 2005 ? Vocile lor se ridica brusc si in balbaiala la pronuntarea anumitor cuvinte cheie de genul excavare, autorizatie, haos, ilegal….toate legate de ” balastiere “, evident .

Incepem un dialog, dar strategia lor e clara: ne recita legea, ne spun raspicat ca nu exista nici o abatere de la ea ( pentru ca APELE ROMANE vegheaza !), iar toate informatiile aparute in presa legate de functionarea ilegala a unor balastiere sunt pure inventii. In rest…raspunsuri evazive, abandonarea firului logic…cunoasteti ! Teoria insa ne-a ajutat. Am aflat cum se dau autorizatiile de excavare, ca metrul cub de balast vandut de Apele Romane costa 3,5 lei, iar la patronul care il da in piata 18 lei, dar ! si ca balastierele fac bine albiilor raurilor si nici macar un singur lucru rau.

Inedit ! Absolut o informatie noua !

Nu am mai auzit nicaieri in tara acest lucru : balastierele fac numai bine ! Sa fie cat mai multe pentru ca regularizeaza albiile si fac bine oamenilor, au ce manca si copiii lor ! E ideea sefilor de la Apele Romane, administrator principal al zonelor de excavat.

Fara a ne scapa din ochi, ei ne-au ajutat totusi sa ajungem in balastiera de la Filipesti. Una dintre ele, poate. Amabil, la pantaloni albi, cu manecile suflecate, patronul care si-a facut campanie electorala cu bani din nisip, vorbeste deschis despre lucruri parca scrise din timp : Acesta este cel de-al doilea punct de lucru pe care il deschid. De maine aici, pe Siret se excaveaza, spune patronul in continuare, care mai adauga sincer ca afacerea nu e cine stie ce profitabila : taxele si impozitele sunt din ce in ce mai mari, redeventele la fel s.a.m.d. . Ulterior am mers cu el si in fabrica sa de produse obtinute din balast si nisip. Aflam ca omul are un intreg lant industrial : de la excavarea nisipului pana la constructia de imobile. Pai, nu oricine obtine o autorizatie de balastiera, nu-i asa ?!

Domnul Boatca, directorul tehnic al Apelor Romane Bacau ne insoteste si el peste tot. Dar chiar peste tot. Este atat de ” dornic ” sa ne ofere informatia CORECTA si EXACTA incat, spre marea noastra surpriza, ne vom trezi cu el a doua zi la Suceava, la intalnirea pe care am programat-o cu directorul Apelor Romane, filiala de aici, domnul Ungureanu. Probabil ca merita sa faca 300 de km dus-intors !

Miercuri, 9 iulie – Suceava

Miercuri ne astepata o zi plina. Ne continuam calatoria pe drumul prafului si ne dam seama ca necazul celor saraci este strans legat de functionarea (sau mai degraba de nefunctionarea) unui lung sir de institutii, conduse ba de manageri fricosi, ba avizi de spaga, de directori prea corecti (pentru ca asa spune legea) ori de nestiutori…

Moldova este patria balastierelor. Povesteam despre Bacau cu o zi in urma si spuneam ca in acest judet toata lumea pare sa lucreze in legalitate pe albiile raurilor. Asta dupa ce in 2006, ministrul de atunci al Internelor, Vasile Blaga, arata cu degetul si spunea ca vinovati sunt cei care excaveaza balast de pe apele curgatoare din zona. La Bacau exista insa un cerber ( faceam ieri referire la el), care are grija sa nu rasufle vreo informatie negativa catre presa vis-a-vis de acest subiect, care inca doare si care aduce in contul oamenilor de afaceri si al politicienilor ascunsi in actele de firma, milioane de euro din zeci de mii de metri cubi de balast.

Porneam la drum intr-o zi de marti, cu 35 de grade C la umbra si cu cateva intrebari, deasupra carora sta una: cat de grava e acum situatia in zonele excavate ale Moldovei ?

Un singur gand la plecarea din Bacau : cine s-a fript cu ciorba, sufla si-n iaurt ! ( aici ne referim din nou la sefii Apelor Romane).

De pe malul Siretului apucam calea Sucevei pentru o noapte de cazare in unul din cele mai frumoase orase ale Moldovei. Din punctul nostru de vedere.

Dimineata am dedicat-o autoritatilor care continua lantul autorizarii unei balastiere. De la Apele Romane Siret facem popas la sucursala Suceava a acestei institutii. Dl Ungureanu stie ca are in atentie : 108 balastiere si inca 35 in autorizare, in total 3092 de km de ape curgatoare.

Agentia pentru Protectia Mediului Suceava este institutia care spune DA pentru excavare. Domnul inginer Vasile Oseanu nu a reusit sa ne convinga cu un raspuns important : oare doarme linistit noaptea stiind ce scaun important ocupa ? Dansul a spus cu un usor tremur al mainii ca…da, pentru ca despre spaga la obtinerea autorizatiei de mediu, la APM Suceava, nu se discuta. Dar si aici e important ca sa existe agenti economici, pentru ca e nevoie de hrana pentru copii, spune domnul director care isi doreste sincer o mai buna colaborare cu Garda de Mediu.

Acesta a fost si urmatorul popas. Constantin Harasim, comisar sef, ne-a lamurit : Afaceristii acestia is ai nostri, tara are nevoie de ei !

Nu trebuie comentarii, ci doar felicitari domnului comisar sef pentru ca a reusit sa aplice o amenda de 75000 de lei noi, amenda care a facut in ultima luna inconjurul tarii. Cauza : exploatare in afara ariei bornate !

Mergem mai departe la Consiliul Judetean Suceava unde recentul presedinte, ex-ministrul Gheorghe Flutur recunoaste sincer ca trebuie reevaluata autorizarea fiecarei balastiere in parte. Jos palaria! Dar sa fie cat mai repede!

Asa am ajuns si la oameni. Caci despre ei este vorba.

La Liteni si Roscani dam piept cu realitatea. Oamenii se plang de zgomotul infernal, de praf, de craparea peretilor la case. Toate, produse de camioanele goliatice care trec pe drum. Desi limita de greutate este de 16 tone, acolo se trece cu 40 ! Si in viteza ! Au facut plangeri la autoritatile locale, dar.. drumul pietruit care trece printre casele lor, pare-se ca e drum judetean ! Isi fac singuri dreptate. Povestesc ca au blocat trecerea camioanelor si le-au pus cuie. Pana la urma, insa…nimic. Nimeni nu le verifica si atunci cand o fac oamenii legii pleaca asa cum au venit. Ba chiar se lasa cu strangere de maini, mai spun locuitorii Roscaniului.

Ultima oprire o facem in localitatea Veresti, acolo s-a dat amenda istorica de 75 000 de lei noi de care pomeneam mai sus. Pe drumul prafuit care duce la balastiera ghinionista ne intersectam cu un jeep. Imediat cum ne depaseste se opreste si o ia inapoi, depasindu-ne in sens invers. Ajungem la poarta perimetrului si….nici urma de jeep. Portarul ne spune ca nu avem voie sa intram si ca persoana din masina era fiica patronului. Apoi, ne inchide orice initiativa de dilog si plecam. Uitandu-ne in urma vedem din nou jeepul apropiindu-se catre poarta, drept urmare ne facem curaj, bagam viteza si intr-o secunda suntem inapoi. Fata, ” sfioasa “, ne spune ca e singura acolo, parintii ei sunt plecati in concediu in strainatate, iar ea nu stie nimic de activitatea balastierei, slujba ei e la Casa de Pensii. In final ne da de inteles doar ca ea n-a mai auzit de vreo alta amenda data in zona pentru balastiere, lucru ciudat. Ne mira totusi faptul ca, desi cazul a fost mediatizat, toata lumea e reticenta cu privire la acest subiect. La intoarcere ne oprim si la primaria din Veresti. Nici urma de primar. Observam insa in treacat ca si cladirea primariei a fost afectata de trecerea camioanelor. Crapaturile devin aici detaliu in arhitectura.

Incheiem ziua si ne gandim ca oricate speculatii ar putea face presa pe marginea subiectului, realitatea e una! Si nu poate fi contrafacuta. Foc fara fum nu exista !

Joi, 10 iulie

Ziua urmatoare am rezervat-o unor intalniri mai inedite.

In aceeasi cladire cu presedintele consiliului judetean isi are biroul si ex-prefectul Onofrei, acum subprefect. L-am abordat pentru ca ne-a atras atentia un articol de ziar aparut prin 2006. Domnul Onofrei facea atunci oarecum nota discordanta afirmand raspicat ca ” este un haos total, sunt foarte multe balastiere care functioneaza ilegal pe raurile Moldovei si afluentii acestora, care au agravat efectele produse de inundatii la infrastructura “. Suntem curioase daca isi pastreaza afirmatia. Se pare ca da. Cand vine vorba de balastiere, se dau autorizatii fictive si se face rau malurilor, dar mai ales oamenilor care au iesit in strada ca sa-si faca singuri dreptate. Subprefectul anunta destituiri.

Incercam sa punem punct acestui subiect si ascultam parerea redactorului sef de la Obiectivul de Suceava, cotidian care a derulat o campanie pe marginea acestui subiect si care a promis ca o va relua odata cu noi. Concluzia : se scot o gramada de bani din nisip !

Vineri, 11 iulie

Calatoria nostra a luat sfarsit. Cu zeci de minute de inregistari, dar si cu fotografii, astazi ne intoarcem acasa. Ne asteapta cateva ore bune de mers cu trenul si profitam de ragaz ca sa recapitulam. Iar in timp ce traversam Moldova, ne minunam ce frumoasa e !

De balastiere tot n-am scapat. Pe geam vedem rapid cariere unde se excaveaza serios. Nu stiu cati dintre noi ne-am gandit la acest subiect. Pare tehnic si aparent fara legatura cu viata noastra.

Un semn de intreabare daca am reusi sa ridicam ar fi ceva. Exploatarea necontrolata a raurilor poate dezechilibra sistemul natural si viata oamenilor care traiesc in apropierea lor. Consecintele pot porni de la zgomot, praf, fisurarea caselor pana la inundatii cu toate urmarile lor, care pot fi usor de imaginat. Toate sunt negate de autoritati, care arunca in curtea celuilalt responsabilitatea. Ascultand inregistrarile ne dam seama ca cei care trebuie sa protejeze mediul au in vedere mai degraba interesul economic, iar Garda de Mediu si Agentia pentru Protectia Mediului sunt ca soarecele si pisica. Atributiile sunt confuze si in orice caz viziunea pe termen lung nu ne este caracteristica.

iulie 2008

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități