Bacău

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Cristina Moise si Stefan Daraban

 Am o grija. Bacaul mi-a aparut mereu plin de nori si vant. Poate nu va fi asa si zilele acestea de dupa inundatiile din vara lui 2010. Dupa patru zile de rasfoit presa din vara, presa care a tratat subiectul, plec la drum cu un singur gand: as vrea sa aflu la Saucesti oameni harnici ca in Covasna sau poate veseli ca la noi, la Siriul de Buzau. Mi-aduc aminte Galatiul murat de Dunare si nu pot sa cred in gandul meu. Acolo am gasit in vara oameni care au lacrimat de grija semenilor lor amenintati de Dunarea cea infuriata care se pregatea sa rupa digul.

Dacia mea de serviciu, Luminita, si-a luat avant pe DN 2 E85 gata-gata sa sparga recordul: 200 de km in vreo trei ore. Bacaul apare deasupra parbrizului suparat, gata sa se lase iar plouat.

Caut soseaua de centura catre Saucesti. Nici nu-mi dau seama clar ca e o zona inundata in 2010. Case mari, impozante, iar jos, jos de tot, cot la cot cu Siretul e de fapt zona cea mai locuita si spalata in vara de apele Siretului care s-au revarsta la Serbesti, s-au dat dupa sate si s-au intors pe la Saucesti. Patru sate insirate pe DJ 207F, peste 400 de locuinte care au suferit in diferite grade de pe urme apelor navalnice si cateva mii de suflete. Multe dintre sufletele astea care au avut de suferit si-au facut un fel de meserie: cea de ajutat, daca i-as putea spune.

La Saucesti au ajuns tone, zeci de tone, nenumarate feluri de ajutoare destinate oamenilor alungati din case de ape. Au fost aduse cereale, materiale de constructie, haine, alimente, pantofi cu toc, iar in umra cu doua saptamani iarasi hrana. Cativa calugari si-au adus aminte de Saucesti si au mai intins o data mana acelorasi oameni care in iulie, august si chiar septembrie au stat cu ochii pe drum: mai vine inca o masina cu ajutoare.

Numai ca oamenii inundatiilor din Saucesti au prins experienta dupa ce in 2008, peste 1100 de case le-au fost afectate, si dupa ce in iulie 2010 altele 400 au trecut prin aceeasi problema si au mizat ca cineva le va sari mai repede decat o pot ei face in ajutor. Atat de tare au prins dragul ajutoarelor incat au si aruncat pe malul Siretului ce nu le-a convenit. Si tot atat de tare au prins meseria asta incat acum se acuza unii pe altii ca le-au vandut pentru o gura de bautura sau pentru ca nu le erau necesare si pentru ca a primit ajutoare cine nu trebuia. Oamenii din Saucesti spun acum ca au luat pachete cu ajutoare pentru ca au venit asa de multe incat li s-a parut corect sa le fie facuta si lor parte. Altii mai zic ca TIR-ul s-a oprit in poarta lor si ca era de nerefuzat.

La Saucesti a inceput sa ploua. O ploaie rece care cheama iarna. Sus pe digul cel nou, lung de 15,6 km, e noroi si cateva buldozere care bareaza o parte din albia Siretului. Suntem la Serbesti, satul de unde a plecat necazul in vara. Au trecut cinci luni, s-a ridicat corespunzator un dig de aproape trei metri inaltime, spun oamenii, caci autoritatile nu stiu foarte sigur. E din miez de pamant. Argilos din apropiere de Saucesti. Langa casa cu numarul 20, apa Siretului si-a facut loc prin dig in curtea familiei care are casa construita in 2008 dupa alte inundatii. Familia asta nu a primit nici macar o scandura ajutor, doar un sac cu grau adus de niste oameni de bine din Arad. Au necaz mare ca primarul Manea nu a dat pe la ei sa vada cat de vecini sunt ei cu digul si, implicit, cu Siretul si sa le dea si lor ajutoare. In felul lor au dreptate. Siretul le balteste in curte. S-a furisat ca vremea rea.

Ploua deja bine. Cizmele mele cele noi trec testul noroiului. De Saucesti. Nestrans de oamenii ajutoarelor. E noroi peste tot. Pe dig, pe langa dig, pe drumul judetean, pe ulite. Oamenii merg doar in cizme. I-am gasit la primele ore ale zilei in fata Primariei cu jalba in protap cum ca ei merg prin noroi si ca nu ei sunt vinovati. Doar un provenit din zona Brasovului am gasit cu sapa in mana dand noroiul catre sant. Si am mai gasit la Saucesti atat de multe alte probleme care arata ca viata trebuie musai sa-si continue mersul. Aproape de normalitate.

Eu nu cred ca sinistratii din Saucesti se vor putea considera vreodata multumiti. O spune deschis si Stefanita Manea, primarul, care de data aceasta a fost repede de gasit si foarte deschis la vorbe cu noi. Manea spune ca oamenii cer si acum. Ca in ultimii doi ani.

Una peste alta, Saucesti este o zona frumoasa a judetului Bacau. Frumoasa, frumoasa. Multe case noi, 20 la suta din tineri la munca in afara granitelor tarii, multi copii, putini oameni cu adevarat implicati in ceea ce trebuie facut. Sunt oamenii inundatiilor si in acelasi timp ai ajutoarelor. Desi nu toti sunt profesionistii drumului pe care ajung ajutoarele, pata ramane deasupra intregii comunitati pentru care apele revarsate sunt o bucurie. Trist. Multi sunt suparati ca s-a facut digul de aparare de pe Siret. Sperau tot la ajutoare. E o pata care nu se sterge cu sase vizite facute de insusi presedintele Basescu, digul e cunoscut drept digul lui Basescu.

Oamenii inundatiilor din Saucesti cer, sunt nemultumiti, se plang, nu au, vor musai, se simt cumva aparati de dig, merg prin noroi dar nu-l dau la o parte, sunt asa cum au fost dintotdeauna la cinci luni de la inundatii.

Primarul a încercat să explice mentalitatea locului, dînd vina pe ,,moştenire,,. E numai de doi ani în funcţie şi mare luru nu a putut să realizeze în relaţia sa cu lumea din jur.

Ascultîndu-l, am dedus că prăpastia dintre părţi nu are cum să dispară prea curînd. Multora le este încă proaspătă în mintea ,,dispariţia,, sa, la vreme inundaţiilor, din faţa necazurilor cu care oamenii se confruntau.

Lumea vorbeşte, bîrfeşte, se arată nemulţumită şi se uită peste gardul vecinului. Sînt la ţară, iar gura satului, îmi zic, atenuînd din asperităţile locului, n-o poţi opri.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități