Neamț

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Ștefan Daraban

In urma apelor, pe Siret, la vale

Privesc în lungul drumului de ţară şi privesc satul care mi se deschide în cale. Vin dinspre Răchiteni, din zona Mirceştilor lui Alecsandri şi pe măsură ce înaintez ajung de mă conving că a privi nu înseamnă a şi înţelege.

În vară, urmele lăsate de şuvoaiele primei revărsări a Siretului peste  cîmpuri, garduri şi case erau încă la vedere. Uliţele aşezării erau pline de oameni disperaţi, agitaţi într-un dute-vino continuu, implorînd cerul şi strigînd după ajutor. Agoniselile lor de-o viaţă se făcuseră una cu mîlul îngreţoşat,  intrat în case şi-n suflet. Pompele abia de pridideau să scoată apa care năvălise în beciuri şi subsoluri. Imaginea era de coşmar. Cît despre casele nou construite la marginea satului, ori aflate în diferite stadii de execuţie, toate păreau a fi fundături de bani, eforturi şi de  speranţe înăbuşite. Sumedenie de întrebări îmi năvăleau atunci în minte, în timp ce invocam iresponabilitatea celor ce se încumetă să zidească chiar lîngă apa Siretului, unde oricînd o revărsare de genul celei deja produse poate fi sinonimă cu durerea şi disperarea.

Dacă am găsit răspuns la întrebările puse atunci… Ei bine, nu! Aşa ajung acum de mă conving că a privi nu înseamnă a şi înţelege.

Adjudeni – Tămăşeni

Sat şi comună din judeţul Neamţ. E toamnă tîrzie, acum la cinci luni de la ultima încercare. Nu a fost de dimensiunile celei din 2008, dar suficientă pentru a semăna iarăşi panică printre cei ce se ştiu de-o viaţă lîngă apa Siretului.

Chiar m-am interesat.

Adjudeni, Agiudenii de demult, aşezarea situată pe malul drept al Siretului, îşi are sorgintea încă din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), stăpînul de atunci al zonei situate în apropierea Romanului primind de la însuşi marele voievod Ştefan privilegiul pentru veşnica stăpînire a satului.  Vechimea locuirii e însăşi statornicia oamenilor şi semnul conveţuirii lor cu Siretul năbădăios, considerat astăzi primejdios prin revărsările lui.

Numai că, încercînd să-i înţeleg pe localnici şi nu numai, am putut afla că inundaţiile şi revărsarea din vară a Siretului s-au datorat neglijenţei şi indiferenţei unor diriguitori ai apelor, care au tot amînat supraînălţarea unor diguri ori îngrijirea lor.

La Tămăşeni, de exemplu, satul care face corp comun cu Adjudenii, inundarea a peste 50 de case şi gospodării s-a datorat neglijenţei celor care efectuau reparaţiile la una din ecluzele digului existent. Apele Siretului au năvălit pe şenalul de scurgere a apelor pluviale, au depăşit malurile şi s-au împînzit prin case, curţi şi gospodării, provocînd daune greu de suportat.

Între timp, lucrarea buclucaşă a fost preluată de o altă firmă şi executată întocmai cum se cerea, astfel încît ceea ce a îndurerat şi intrigat nu este acum decît o amintire. Oamenii nici nu vor să mai vorbească despre cea fost. Viaţa, spun ei, a intrat în normal.

Marea revărsare la Rotunda şi Buruieneşti…

Datele sunt mai mult decît elocvente. Peste 5000 de persoane au avut de suferit în urmă cu 5 luni. Două sate, Rotunda şi Buruieneşti, aparţinînd comunei Doljeşti, acelasi judet Neamt, înşirate pe malul stîng al Siretului, s-au văzut, în urmă cu cinci luni, cuprinse de ape. Deşi se întîmplase şi în urmă cu doi ani, cînd nu mai puţin de 300 de case au fost complet distruse, nimeni dintre cei responsabili nu s-a gîndit atunci să grăbească luarea unor măsuri de protejare a oamenilor în faţa viiturilor. Practic se cerea construit un dig de apărare pe o lungime de peste 7 kilometri, astfel încît cele două localităţi să fie ferite, pentru totdeauna, de orice pericol.

Între timp, se cerea continuat şi procesul de refacere a caselor distruse.

Lăudabil este că eforturile în zonă pot fi considerate de succes, atît în ce priveşte locuinţele afectate, cît şi digul planificat, aflat acum în faza execuţiilor finale.

Peste 8 kilometri de mal supraînălţat, importante forţe umane şi materiale concentrate, şi sprijinul efectiv al oamenilor care au pus la dispoziţie terenul aflat pe segmentul de realizarea lucrării, fac să se vorbească acum de un dig pe care localnicii nu se sfiesc sa-l  numeasca ,,dig istoric”. Altfel spus, si la Rotunda şi la Buruieneşti viaţa intră în normal. Semnul normalităţii e dat tocmai de starea de spirit, de solidaritatea evidentă cu cei aflaţi la mare nevoie, dar şi de încrederea că fiecare a învăţat din lecţia dureroasă a revărsării apelor.

,,Deie Cel de sus să nu mai fie ce-a fost,, , cochid aceiasi localnici, atunci cind amintirile vremurilor grele le tulbura  starea acestor zile. E dreptul lor la liniste.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități