Neamț

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Ștefan Daraban

Fiecare cu legea lui

Cred că e trecut de ora… zero. A patra zi de umblat printre ape. Abia de ne-am adunat după o zi de umblătură, aici în judeţul Neamţ, cînd pe un mal, cînd pe celălalt al Siretului.

Pensiunea la care am tras are nume de ţiitor de volan. Am ajuns în camerele ei după mai multe încercări eşuate la altele care, ni se spusese, ar fi ocupate cu ,,speciali” veniţi de la Bucureşti. Au misiune, întrucît urmează să sosească în vizită cineva de la Uniune.

Aaaa!! Să nu uit… Am ajuns în judeţul Bacău şi sîntem nu departe de Stăuceni, unde Siretul şi-a întins, mai mult ca oriunde, albia peste casele oamenilor. Cică, apa s-ar mai fi retras, dar oamenii nu-şi revin încă. Nici nu au cum, cred, după ce le-au umplut şi sufletul cu mîl şi cu deznădejdi.

Observăm, aici în locul descinderii noastre, obsesia gazdelor pentru albastru. Pe pereţi o dungă neapărat albastră; în pardoseală – un şir de gresii albastre. Şi-n baie albastru. Movul nu lipseşte nici el. Şi nici vernilul şi alte nuanţe dintr-un kitsch mult prea pronunţat. Remarca îi aparţine colegului Pintea care se dovedeşte, totuşi, îngăduitor, amintindu-ne de amabilitatea cu care patronul ne-a deschis uşile. Oricum, ne dăm seama că e prea tîrziu ca să aprofundăm subiectul.

Cu toate acetstea, încercăm să stăruim asupra tabloului zile.

Pe malul gîrlei

Am fost la Tămăşeni, la Buruieneşti şi Rotunda, la Doljeşti şi Sagna, localităţi în care apele şi-a făcut de cap şi anul acesta. Ultima oară s-a întîmplat în urmă cu doi ani, cînd, zic localnici, a fost prăpăd. De data asta apa ajunsă în casele oamenilor a fost mai mică, dar tot apă se cheamă şi tot mîl scursurile pe care le lasă în urmă.

Concluzia la care ajungem este aceeaşi din alte zile: trăim într-o ţară a nimănui în care fiecare e cu legea lui. Unii dispuşi să îndure, alţii să… fure.

La Tămăşeni, de exemplu, primarul Ironim Andrici, cu care ne-am întîlnit la prima oră e revoltat şi direct:

–   Domnilor, treaba e că noi o tragem din cauza unor neaveniţi şi a unor inşi puşi pe căpătuială. Nu avem nici o vină în revărsarea Siretului. Altcineva gestionează digul existent, altcineva lucrările care, de regulă, trebuie făcute şi altcineva este cu banii. Un lucru este cert, zice edilul, oameni suferă nemeritat, iar noi, cei aleşi să conducem obştea, sîntem neputiincioşi în faţa a ceea ce se petrece. Nici nu avem cum, îşi argumentează primarul spusele. Şi ca să ne convingă, ne propune să mergem pe malul gîrlei.

Aşa am putut înţelege cum firme de apartament cîştigă licitaţii pentru lucrări de îndiguire şi cum nimeni nu dă socoteală pentru cele întîmplate.

Practic, la Tămăşeni apa Siretului a intrat în case şi peste grădinile oamenilor datorită neglijenţei unui constructor care s-a angajat să realizeze o ecluză în digul existent, fără să ia măsuri prealabile de protecţie, pentru eventuale creşteri de debit. Ori, tocmai acest lucru s-a întîmplat. Apele au crescut peste cele făcute în grabă, şuvoaiele au luat amploare, nemaiavînd nici o stavilă în calea lor şi drama s-a produs.

Acum, cică, mai marii judeţului au luat măsura rezilierii contractului cu firma iresponsabilă, alţii primind sarcina să se ocupe de lucrare. Cine-i de vină? Papa Pius!

Dincolo, la Doljeşti, peste apa Siretului, în satele Buruieneşti şi Rotunda, altă situaţie, alţi actori ai indiferenţei şi iresponsabilităţii, dar aceleaşi mari probleme şi necazuri pentru oameni.

Nici vorbă ca aşezările cu pricina să se fi format într-un perimetru inundabil. Mare parte din casele lor se ştiu acolo de cînd lumea. Înfruntă secolul. Numai că niciodată nu s-a luat vreo măsură pentru protejarea lor de o posibilă revărsare de ape. Siretul a fost lăsat în voie, fără ca cineva să-i strunească pornirile.

Cînd, însă, întîmplările au luat-o razna, a venit vorba şi de nevoia realizării unui dig protector.

De geaba însă responsabilii locali au tot făcut memorii pe la ministere şi diverşi politicieni şi degeaba se vor zbate şi de-acum înainte dacă, de-acolo de sus, nu se mişcă hîrtiile şi nu se trece la treabă.

Acolo este multă suferinţă şi chiar deznădejde indusă de nepăsarea mai marilor zile.

Sînt zeci de case inundate, îngropate în mîl şi mizerie, inclusiv din cele construite în urmă cu doi ani, tot în urma une revărsări istorice.

Digul, digul şi iarăşi digul…

Orăcăit de broaşte şi zumzet de ţînţari… Ape băltind peste întinderi de porumb şi de fîneaţă. Drum judeţean rupt, cu asfaltul răscolit şi dus aiurea de ape, undeva pe cîmp. Într-o parte satul Luţca, iar dincolo – comuna Sagna în întregul ei.

Primarul Gheorghe Iacob este de-a dreptul indignat. Nimeni nu are grijă de diguri, nimeni le îngrijeşte şi nimeni nu dă socoteală. Apa, la Sagna, s-a infiltrat în maluri, a ieşit din cursul ei normal şi s-a dus aiurea peste cîmp, peste culturi, pentru ca undeva, la vale, să-şi revină la matcă.

Rezultatul: pentru cel puţin o săptămînă drumul judeţean a fost închis, cinci comune izolate şi  întinderi de culturi agricole risipite.

Cine răspunde? Papa Pius, desigur, că doar, la noi, fiecare e cu lege lui…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități