Triunghiul vinului

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

un reportaj de Dorin Corpade și Ioan Suciu

Am aşteptat cu nerăbdare momentul începerii documentării printre vii, după ce colegul Ioan Suciu a propus să „batem”  din aproape în aproape drumul vinului din renumita podgorie a Aradului. Nici nu mi-am închipuit că drumul nostru va fi o suită de popasuri lungi şi dese  prin crame, pivniţe şi beciuri alese.  Căldura pustiitoare a amiezii alunga oamenii, ascundea câinii, amuţea păsările şi greierii încât aveam senzaţia că ne afundăm prin acalmie ca prin pâclă, nevenindu-ne să credem cât de imensă şi tăcută este… liniştea.

Vipia ardea cerurile ce cădeau  parcă zdrenţuite peste noi, năduşindu-ne. După atâta caniculă şi soare, căutam cu obstinaţie oaze de răcoare. Şi unde puteau fi ele mai uşor găsite, decât în adâncurile cu licoare, unde vinul „doarme” câţiva ani buni pentru a îmbătrâni frumos şi cu… folos.   Concluzionând, în drumurile noastre am avut parte de mult soare, cu necruţătoarea sa dogoare. Dar, ce era rău pentru noi, era extraordinar pentru vie, pentru struguri. Privirea solară dăruia cu bunătate bobul de strugure pregătindu-i şi împlinindu-i aromele  din pocalele cu licori rubinii sau chihlimbarii. Poate, şi din această cauză, vinurile fierb în cupe în Podgoria Aradului de mii de ani. Ne-o dovedesc artefactele găsite încă din vremea dacilor, pe locurile actualelor vii, dovezi păstrate în Muzeul Vinului de la Miniş. Iar de aproape o mie de ani se ştie cu certitudine că pe dealurile cu faţa-n soare de la Miniş, Covăsânţ, Cuvin, Şiria, Măderat, Pâncota şi Mocrea-Ineu se cultiva viţa de vie, având aici unul dintre cele mai vechi areale viticole de pe teritoriul României, cu ale sale renumite sortimente de vin – vestita Mustoasă de Măderat (pentru vinurile albe) şi inconfundabila Cadarcă de Miniş (pentru vinurile roşii), ridicată la rangul de „rege al vinurilor”  în 1862 la o expoziţie internaţională de profil de la Londra.

 DE CE UN DRUM AL VINULUI  ?

Consiliul judeţean Arad şi-a propus să valorifice turistic triungiul  Arad – Păuliş – Şiria – Arad, vizitatorul având posibilitatea să cunoască  locuri deosebite, să se confrunte cu istoria si să deguste  vinurile de viaţă lungă, fie roşii, de origine controlata -Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Burgund, fie albe, cum ar fi: Rieslingul Italian, Furmintul  sau  Muscat Ottonelul, răspândite pe la vinţelerii (producători de vinuri) din zonă.  Proiectul “Drumul Vinului”, a cărui valoare este de 56.549.055 lei, din care asistenţă financiară nerambursabil din partea UE de 46.455.423 lei, vizează modernizarea infrastructurii rutiere, ce va consta în reabilitarea drumului judetean Păuliş-Şiria, inclusiv a patru poduri de pe această porţiune. În cadrul aceluiaşi proiect se află în lucru şi DJ 708C  Sâmbăteni – Ghioroc, cu modernizarea infrastructurii rutiere, inclusiv a pasajului peste calea ferată din localitatea Ghioroc.

REPERE TURISTICE PE DRUMUL VINULUI

Poate, cel mai interesant reper este “Săgeata verde”, un tren care vine din istorie şi care a făcut istorie, până la nemeritata lui trecere pe  “linie moartă”. Era trenul podgorenilor. Era cornul abundenţei pentru oraşul Arad.  Şi mai mult decât atât, era primul tren electric pe linie îngustă din Europa.” Săgeata verde” a rezistat pe unele trasee până în 1991, când s-a renunţat la trenul electric.  O parte a liniei a fost dezafectată. A ramas în funcţiune doar tronsonul Arad – Vladimirescu – Mandruloc – Cicir – Sâmbăteni – Ghioroc. Linia lăsată de izbelişte a fost vandalizată, cum s-a întâmplat atât de des şi în alte locuri de la noi, din ţară. Au fost furaţi chiar şi stâlpii de beton şi traversele sau chiar bucăti de cale ferată. La ora actuala, prin satele Podgoriei, unde pe vremuri circula maiestuos “Sageata verde”, au rămas doar cladirile stinghere si odată cochete, care marcau staţiile trenului electric. Astăzi,  la Ghioroc, în fostele depouri, se află o adevărată expoziţie de vagoane şi utilaje de cale ferată ce-şi strigă… muţeşte durerea că nu prea le mai bagă nimeni în seamă şi ruginesc cu zile din cauză că nu sunt bani pentru recondiţionarea lor.

Muzeul viei şi vinului de la Miniş.A fost amenajat în anul 1988 şi prezintă piese arheologice, unelte, instalaţii, documente şi fotografii privind istoricul viticulturii şi vinificaţiei din podgoria Aradului. Colecţia actuală a Staţiunii de Cercetare şi Producţie Viniviticolă Miniş cuprinde peste 50.000 de sticle cu vin de diferite vârste din soiurile Riesling, Mustoasă, Fetească, Roşu Burgund, Cabernet şi Merlot. Vedetele colecţiei sunt câteva sticle de “Riesling Italian” din 1926. Pe sticlele sigilate cu parafină se află încrustată din turnare câte o pecete regală, care atestă valoarea si vechimea vinului.    În vinotecile din Romănia, nici un alt fel de sticlă, dinainte de război nu poate confirma că vinul are o vechime mai mare.

Repere istorice. Prima atestare documentară a viilor de la Miniş datează din secolul XI      La sfârşitul secolului al XIII-lea au fost menţionate numeroase localităţi viticole situate în podgoriile arădene ca: Mocrea (1199), Galşa şi Măderat (1202), Agriş (1214), Lipoviţa, Şoimoş şi Miniş (1215). O serie de alte aşezări viticole au fost menţionate în perioadele următoare, Pâncota (1302), Mâsca (1331), Covăsânţ (1332-1337), Cladova, Ghioroc. Pauliş (1333). In 1636, principele Gheorghe Rakoczi cere săparea în stâncă, la Mocrea, a unei pivniţe, în formă de cruce,  cu o capacitate de 7000 hl.  În 1749, contele Grassalkovich a amenajat o pivniţă la Miniş. Incepând cu anul1744, în zona Miniş-Covasânţ se produce vinul dulce din soiul Cadarca. Cea mai importantă recunoaştere a calităţii sale datează din 1862, când la Expoziţia Internaţională de la Londra, un vin rosu dulce de Miniş a fost numit ”regele vinurilor”.  In anul 1881, castelul Grossalkovich a devenit sediul Scolii de Viticultura, prima şcoală de vinţeleri de pe actualul teritoriu al României.

Șiria – cetăţi, muzee şi vinuri. Localitatea Şiria este unul dintre vârfurile  triunghiului vinului. Dacă la Şiria se putea ajunge până cu vreo două decenii în urmă cu “Săgeata verde”, trenul podgorenilor, viitoarea cale spre această aşezare nu-i nici drum de fier, nici de piatră sau de asfalt, ci un drum de… puf.  Un drum presărat cu nori de puf ! Nu peste multă vreme, la Şiria vor putea ateriza şi decola avioane ultra-uşoare care să ducă şi să aducă turiştii pasionaţi de istorie, cultură şi mai ales de  oeno-turism. Vechile crame, cu butoaie de dimensiuni uriaşe, în care ar putea intra calul cu călăreţul în şa, fără ca acesta din urmă să atingă cu mâna gaura cepului, invită la numeroase şi plăcute popasuri, precum şi la nenumărate poveşti pe care ţi le spune vinţelerul atâta timp cât îi deguşti vinul şi-i îmbuci bucatele cu care te-a omenit. Vreme numai bună de înmuiat oasele.

Localitatea Şiria este atestată din sec. XIV, cu toate ca cetatea, ce se înalţă pe dealul din apropriere, este menţionată imediat în ani care au urmat năvălirii tătarilor din 1242. De-a lungul secolelor Cetatea Siria a intrat în posesia unor domnitori ca Iancu de Hunedoara, regent al Ungariei, Matei Corvin, Andrei Bathory. La ridicarea fortăreţei de apărare de la Şiria, constructorii au folosit printre altele si cărămizi ce proveneau din perioada ocupaţiei romane a acestor teritorii şi purtau stampila Legiuni a XII Gemina.
Cetatea s-a mentinut aproape intacta pâna în anul 1784, când a fost distrusa de catre armatele imperiale de teama ca aceasta cetate feudala sa nu fie ocupata de catre ostirile motilor rasculati din Muntii Apuseni, condusi de Horea, Closca si Crisan. În Castelul Bohus, ridicat chiar la poalele dealului pe care este situată cetatea a fost semnat în ziua de 30 august 1849, actul de capitulare a armatelor revolutionarilor maghiari de catre generalul Arthur Gorgely, comandantul rasculatilor si comandantul suprem al armatelor tariste generalul rus I.F. Paskievitsch. Castelul, unde a avut loc semnarea actului de capitulare, adaposteste de mai bine de 40 de ani muzeul memorial Ioan Slavici (1848-1925) si muzeul Emil Montia (1887-1925), renumitul compozitor,  Şiria fiind asezarea natala a celor doi oameni mari de cultura si arta.

OFURI DE REPORTER

Chiar dacă multe dintre cramele sau pivniţele boltite prin care am umblat aveau butoaiele doldora de vin, vinţelerii se arătau nemulţumiţi. Vorbeau cu amărăcine despre faptul că pivniţele lor rămân pline cu vin.  Nu se mai cumpără vinurile.  Nu se mai prea cer nici la crâşmă, nici la nuntă. Deşi vinul este şi aliment şi medicament şi a fost mereu pomenit în Biblie, alături de pâine şi untdelemn. Deţinătorii de vie sau de crame reclamă lipsa unei pieţe de desfacere pentru produsul finit.  Micii producători au de ales între a vinde strugurii cu un preţ de nimic sau de a-i vinifica, pentru consumul propriu.  Însă şi aici există riscul oţetirii vinului. Şi pământurile umbrite odată de covoarele verzi de viţă de vie, au  devenit sterpe pe alocuri, arătându-şi hidoşenia ţărânii uscate şi întărite ca sfarogul.  După 1989, s-au pustiit şi viile. Au devenit paragină. Oamenii care şi-au recăpătat terenurile luate cu forţa de regimul comunist nu şi-au mai putut permite să le lucreze, iar roadele nu mai aveau căutare. Un alt lucru revoltător este pivniţa de la Mocrea. Nu pivniţa în sine, ci starea jalnică în care se află. N-au distrus-o vremurile şi războaiele pe cât indiferenţa posdecembristă.  Cea mai veche cramă din podgoria Aradului, săpată în stâncă, sub formă de cruce, la 1636 a ajuns să fie zălogită pe la fel şi fel de bănci şi trâmbiţată peste tot locul că ar fi de vânzare. Alţii dacă ar fi avut aşa ceva, cred că organizau pelerinaje de câteva ori pe zi, ducându-i pe curioşi   să atingă cu evlavie un dărăbuţ din zidul cramei.

IN LOC DE CONCLUZIE

Poate tocmai de aceea este nevoie de accelerarea lucrărilor de pe drumul vinului. Sunt multe repere, obiecte de patrimoniu, zestre fără egal ce suferă din cauza indiferenţei unora, a neputinţei altora sau, ce-i şi mai rău, a excesului de zel al câtorva pseudo-pricepuţi. “Drumul vinului”, ambiţiosul şi cuprinzătorul proiect al Cosiliului Judeţean Arad trebuie să pună în valoare tradiţiile şi excepţiile zonei, pentru că, din câte am văzut şi noi, ele nu trebuie căutate prea mult. Vin parcă în calea ta să-ţi dea bineţe şi să te invite  să le descoşi cu ochii minţii ori cu sufletul.

Jurnal de calatorie de IOAN SUCIU

Intre dealurile si sesurile intinse ce stapanesc Lunca Muresului, la vest de Muntii Zarandului,intre Arad , Minis si Masca – Maderat se contureaza un adevarat triunghi  misterios al vinului.Triunghiul vinului -Arad-Minis-Maderat

Reporterii speciali si-au asumat riscul de a patrunde in el.

Acest perimetru din triunghi este marginit de drumul vinului din podgoria Aradului, pentru care Consiliul Judetean Arad incearca sa obtina 13 milioane de euro, finantare de la Uniunea Europeana.

Prinsi in jocul documentarii, in triunghiul vinului, si pentru ca totul incepe cu o poveste, am cautat prima data printesa vinului. Am aflat, ca este tinuta ferecata undeva la Paulis. Zmeul vinului din podgorie , Geza Balla, o tine ascunsa intr-una din cramele sapate la poale de deal. Aici am poposit pentru prima data cu intreg arsenalul tehnic din dotare.

Pensiunea Wine Princess este construita cu fonduri europene si este situata intr-un loc de vis. Camere curate dar fara aer conditionat. Ceea ce intradevar a lipsit pe canicula inregistrata la sfarsit de luna iulie. Zeci de turisti sosesc aproape zilnic aici, pentru a cauta in zecile de butoaie printesa vinului. Dupa ce am batut din mai multe butoaie, curiozitatea ne-a fost rasplatita. Cadarca de Minis este printesa vinului. Aceasta nu poate fi descrisa prin cuvinte sau scrieri. Frumusetea ei trebuie neaparat admirata la fata locului. Aici am mai aflat despre wine tourism, despre gustul si viata vinului  si totodata am aflat ca nu exista vin care sa fie mancat cu lingurita sau intins pe paine. Totul este o legenda.

Intre Minis si Siria trecand prin Ghioroc, sunt circa 16 km. Aici se ajungea pana odinioara cu Sageata Verde, primul tren electric pe linie ingusta din Europa ,de la 1906. La Siria in curand se va ajunge si cu avionul. Primarul Valentin Bot spune ca in zona va fi construita o pista pentru avioane ultrausoare. Trecand pe langa Muzeul memorial Ioan Slavici, la poalele dealului pe a carui culme strajuieste de secole vechea cetate a Siriei, am intalnit un alt loc de popas important in triunghiul vinului. Perla Cetatii!

Cele 16 butoaie aflate in beciul cetatii sunt cam betive, imi spunea administratorul Ioan Chirla. Cam patru tone si jumatate de vin sunt savurate anual de catre imensele butoaie care au o vechime considerabila si dimensiuni de poate intra omul calare in ele. Aici am aflat ca vinul se face numai din struguri si soarele iubeste nespus via la Siria. Printesa vinurilor albe din podgoria Aradului am intalnit-o, putin mai incolo de Siria, la circa 12 km pe aceeasi latura a triunghiului vinului. La Masca- Maderat !

De la 36 grade Celsius ,afara, am patruns la 9 grade Celsius in beciul lui Mihai Brici. Mustoasa de Maderat este facuta dupa metoda traditionala  numai din must ravac. Din tescovina este scoasa dupa aceea la lumina Rachia de Maderat, produs aflat in prezent in curs de atestare la uniunea europeana. Am ramas uimit sa aflu ca in anii buni productia de Mustoasa de Maderat poate ajunge pana la 30-35 de tone la hectar. Inainte de 1989, o buna parte din productie era destinata sampanizarii.

In podgoria Aradului ,la Mocrea, sapata in stanca, exista inca de la 1636 cea mai veche pivnita de vinuri din aceasta parte de tara, care a apartinut principelui de Transilvania Gheorghe Rakoczi. Aici am constatat ca ce nu a putut distruge timpul a daramat privatizarea. Nicolae Mehelean se simte frustrat de faptul ca Ineul si implicit Mocrea au fost excluse din proiectul drumul vinului. Acesta este convins ca in cativa ani vinul de Ineu si Mocrea primea recunoasterea binemeritata. Pivnitele sapate in stanca, sub forma de cruce, sunt acum paradisul boschetarilor si asteapta sa fie scoase la licitatie de catre  o societate bancara pentru 250.000 de euro.

In periplul reporterului special s-a ivit si Ghiorocul. Localitatea pare a fi centrul de greutate al triunghiului vinului. Primarul Mircea Luca, dezorientat si plictisit in acest décor viniviticol, lanseaza totusi o invitatie cavalerilor care se incumeta sa gaseasca printesa vinurilor din podgorie. Spune de mica mare aflata intre dealurile inverzite, lacul de la Ghioroc, mai zice de cele trei muzee existente, cel al lui Ioan Slavici, de cel al sagetii verzi si nu in ultimul rand de singurul muzeu al apiculturii din Romania, unde era sa aflam mai tarziu de la Kovacs Arpad ca din miere se poate face si vin. Acest preparat se numeste hydromel si are calitati pe masura mai ales daca este savurat ca atare.

Pe plaja amenajata pe malul lacului Ghioroc am ajuns asa mai pe seara. Flaviu Constantinescu este un fost marinar pe nave de croaziera si a luat in chirie plaja pe care a si denumit-o asa cum i-a fost mai drag ”Mamaia aradeana”. Este un loc pitoresc in podgorie. Daca faci abstractie de orizontul apropiat al lacului, ai zice ca esti la mare. Aici au fost adusi si palmieri la umbra carora marinarul debarcat la Ghioroc viseaza sa organizeze o degustare de vinuri.

Am ajuns intr-o buna zi  si la Minis. La statiunea de cercetare si dezvoltare viniviticola. Una din cele sapte din tara. O buna gazda aici sa dovedit a fi Inginerul Mihai Duma, cel care stie ce misca tot in podgorie. De la acesta am aflat ca vinul rosu din soiul Cadarca s-a preparat pentru prima data acum un sfert de secol la Minis. Imparatul de la curtea din Viena isi trimitea lunar solii in podgoria aradeana, pentru a  aproviziona cramele cu acest  soi de vin. Tot la Minis au fost consemnate mai multe premiere. Cel mai vechi vin din Romania, din 1926, se gaseste aici. Tot aici au fost puse bazele primei scoli de vinteleri din tara si a fost preparat primul vin rosu de tip “osu” dulce. Cu o filozofie aparte desprinsa din cultul vinului, la plecare Mihai Duma ne spune ca ‘vinul este bautura cea mai naturala de pe fata pamantului care sta alaturi de paine si untdelemn iar in biblie vinul si vita de vie este pomenita de peste cinci sute de ori”. Acestea sunt considerentele demne de luat in seama cand facem afirmatia ca vinul este sangele lui Dumnezeu.

Am parasit cu bine Triunghiul Vinului din podgoria Aradului. A fost o experienta deosebita, pigmentata cu multe alte aventuri si totodata cu  multe simtaminte noi, sinonime cu tradarea.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+

Get Widget
un proiect multimedia marca Radio România Actualități