Oraş mic cu… fapte mari

de Ștefan Daraban

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

|VEZI FOTOGRAFIILE|

Mă fac că uit, ca nu ştiu nimic despre ,,tîrgul frumoasei”. Nimic despre drumurile de ţară străbătute de mult, pe vremea cînd mă înfiripasem cu alură de băietan. Uit şi baltoacele din vale şi mirosul dizgarţios al apei bihlite din albia Bahluieţului şi hărmalaia iscată, cu ocazia iarmaroacelor, de căruţaşii veniţi de peste tot, din satele vecine. Uit lumea pestriţă şi gustul harbujilor tăiaţi feliuţe, cu dulceaţa lor ademenitoare, fumul grătarelor şi mirosul de scrumbie aruncată în ciubere… Vreau să trec în uitare totul, numai că, îmi dau seama, cu cît îmi propun să îndepărtez ceea ce ştiu, cu atît parcă, mai abitir, memoria mi se împrospătează şi mi se încarcă cu amintiri de tot soiul. Asta pentru că, nimic din ceea ce a fost atunci nu mai este. Alt aer, alta făina macină moara.

Atunci era ca un sat mai mare, astăzi un adevarat oraş. Şi n-a trecut cine ştie ce vreme.

I s-a spus si i se zice Tîrgu Frumos.

De ce, nu se ştie. Şi nici nu mai are importanţă, devreme ce sîntem fermecaţi de broderia legendelor; care cu frumoasa măriei sale, Ştefan, care cu împrejurimile împădurite şi nesecatul lor izvor de frumuseţe, şi una şi alta dintre variante rod al imaginaţiei celor de ieri şi de azi. Sigur, un simbure de adevar este undeva. Ceva a fost. Important acum este că numele a capătat, cu timpul, valenţele unui renume. Fără exgerare.

Oraşul este cochet. Curat. Îngrijit în dimensiunea lui urbană şi chiar dincolo… Acolo unde, se întinde… marea de solarii, cu foliile strunite peste întinderi de verdeţuri şi legume. Pentru că, înainte de orice, Tîrgu Frumos este orasul legumicultorilor. Un oraş în care oamenii sînt cu dublu statut: orăşeni în acte şi săteni – ţărani sadea, cînd intră în solarii. Hectare întregi de sere sînt amenajate anual în zonele mărginaşe şi mii de tone de legume şi verdeţuri livrate în pieţe de desfacere în mai toate marile oraşe din zona Moldovei. Legumele sînt brandul localităţii, iar promotorii acestei adevarate tradiţii sînt ruşii-lipoveni, oameni născuţi parcă sa scurme pămîntul, cum plastic se exprima cineva, chiar lipova fiind; devotaţi sapei şi hîrleţului şi, deopotrivă, interesului pentru a prospera. Rusii-lipovenii sînt mai bine de 10% din populaţia urbei.

10% sînt şi tiganii – rromii – mai puţin deprinşi cu muncile cîmpului, dar antrenaţi şi ei, care cum poate, în diferite activităţi pentru a-şi cîştiga existenţa. Viaţa acestei etnii nu este lipsită de griji. Se simte, se vede la Şcoala Ion Creangă, unde peste 150 de copii de etnie rromă, desluşesc buchia cărţii. Un fapt demn de luat în seamă, pentru că… ce înseamnă cartea, dacă nu semnul primar spre civilizaţie şi spre împlinire.

Important la Tîrgu Frumos este şi faptul că nu s-a distrus nucleul industriei locale. Deşi nu ca în anii dinaintea revoluţiei, fabrica de încălţăminte lucrează. În activitate este şi fabrica textilă si mai multe ateliere şi activităţi care generează locuri de muncă. Nu atîtea cîte ar trebui, dar faptul că există înseamna ceva.

Sînt apoi, proiectele edilitar-sociale şi gospodăreşti şi ele cu rost în conturarea imaginii noi pe care o are oraşul.

Mă întorc, de aceea, la amintirile despre tîrgul de altădată. Nimic pare să nu mai seamene cu ce-a fost odată. Nici străzi, nici piaţă, nici uliţe mărginaşe şi nici case… Totul a fost supus înnoirii. Inclusiv munca din solarii. Am în vedere cele întîlnite la inginerul Ion Maxim, unde polenizarea culturii de roşii şi a celorlalte legume e făcută natural, cu ajutorul bondarilor crescuţi special, în ideea de a obţine nu doar producţii mari, ci şi de calitate, produse ecologice. Şi ca el sînt mulţi legumicultori, deprinsi cu tehnologile moderne şi cu munca fără de odihnă.

Asa creşte oraşul şi asa se şi prezintă. Tirgu Frumos – un oraş cu adevărat frumos.