Ne-am întors!
- iunie 28th, 2011
- Write comment

Proiectul Reporter Special se întoarce în această vară cu o nouă incursiune în căutarea României de la firul ierbii. După un periplu prin orașele mici, dar cu probleme mari, încercăm să aflăm cum se vede România din satele uitate de lume, din locurile în care politicienii ajung doar în campania electorală, din comunitățile izolate sau dimpotrivă, din cele cu mai mult noroc, în încercarea de a compune, la final, într-un puzzle cât mai realist, imaginea României de astăzi.
Oamenii cu care stăm de vorbă nu dezbat probleme generale, ci ne spun despre viața lor așa cum e ea. Nu tragem pe nimeni de mânecă, nu cerem soluții, ci doar vrem să le facem auzite vocile. Într-o agendă a zile dominată de mondenități, obscenități sau veșnice scandaluri politice, încercăm să aducem în actualitate și viața oamenilor din comunitățile risipite de-a lungul și de-a latul țării.
După cele trei reportaje care v-au prezentat oamenii Dunării de la Baziaș, pădurenii din Valea Cerului și muntenii din Chiojdu, ținutul oamenilor de piatră, ultimul reportaj din această serie aduce în atenție mulțimea neștiută de truditori care face ca tarabele de zarzavaturi din piețe să fie întotdeauna pline.
Îmboldit de caniculă, Ștefan Daraban a vrut să afle cum se descurcă micii producători, care trăiesc din ceea ce reușeșc să vândă în fiecare zi, după ce îndură căldura și soarele la muncile cîmpului.
Ascultați miercuri, 20 iulie, de la 17:10, reportajul difuzat în Obiectiv, România ca să aflați adevăratul motiv pentru care s-au ieftinit legumele și cât trebuie să muncească un producător pentru recolta adusă la piață.
• MOLDOVA [jurnal de reporter, fotografii]
• CHIOJDU [jurnal de reporter, fotografii, video]
• CERU BĂCĂINȚI [jurnal de reporter, fotografii, video]
Parafrazând titlul nuvelei lui Geo Bogza, care în 1938 a lansat reportajul literar românesc, stând „175 de minute la Mizil”, corespondenţii RRA vor încerca să radiografieze viaţa orăşelelor din România.
Proiectul
Un crater a apărut din senin în centrul unui oraş, înghiţând cu totul un supermarket – este ştirea care a ţinut capul de afiş al actualităţii la sfârşitul lui 2010 şi la care cu toţii am ciulit urechile şi am deschis mari ochii.
La cinci luni de la inundațiile din iulie, mulți dintre sinistrați locuiesc încă la rude sau în taberele de sinistrați. În Botoșani, de exemplu, nicio casă din cele 490 care trebuiau refăcute din temelii nu a fost finalizată, din cauza lipsei materialului lemnos necesar. Mai mult, pe fondul crizei economice și financiare, firmele lucrează pe datorii, în timp ce beneficiarii caselor nu se implică prea mult în refacerea locuințelor.

